Dacă priveşti cu atenţie genericele filmelor româneşti făcute până la erupţia aşa-numitului „nou val” dai peste tot soiul de surprize. Ca de pildă asta! Pe IMDB, colaborarea cu Pintilie la După amiaza unui torţionar (2001) nu apare în CV-ul lui Cristi Puiu (o scăpare, probabil), însă ceea ce contează e că, în acelaşi ani, va lansa Marfa şi banii, dinamitând literalmente ouăle clocite pe care le promovau ca proaspete mai toţi regizorii autohtoni. Revenind la rolul de consilier: îmi place să cred că la genul ăsta de tezism deghizat în subtilitate nu are nici un merit.
