Screenshot from Caché (dir. Michael Haneke/2005)
Un film cum multe nu-s. Încă un funny game de-al lui Haneke. L-am văzut în deschiderea unui Festival de Film European, pe vremea când festivitatea se organiza la Sala Palatului. Plină ochi! Pentru că se intrase pe invitații pasate cunoștințelor, prietenilor de la țară etc. Dacă era acces cu bilete nu s-ar fi umplut nici pe jumătate. Prilej pentru mine să mă izbesc de apucăturile clasice ale gloatei care intră #păgratis la astfel de evenimente.
Sonorizarea a fost o rușine, primele 5 minute fiind o probă de rezistență pentru urechi: pârâituri infernale în boxe, urmate de absența sunetului. Dacă zgomotul inițial nu era inclus în reprezentație, liniștea de după făcea parte din film. Vreme de câteva minute, pe un cadru fix și mut, cade genericul. Lent, ca o ninsoare nehotărâtă. Evident, unii au aplaudat ironic, alții au fluierat. Când s-au prins, a fost târziu. Haneke le trăsese preșul.
Partea cea mai mișto a venit la sfârșit, când austriacul le-a mai servit o lovitură: a închis filmul într-un fel oarecare, fără să-l lege - aparent cu nimic - de economia narațiunii și fără să dezlege ceva. Pe culoarele spre ieșire, i-am regăsit pe vociferatori afurisind după puteri și gabarit intelectual filmele europene și autorii lor cu figuri în cap.
Sonorizarea a fost o rușine, primele 5 minute fiind o probă de rezistență pentru urechi: pârâituri infernale în boxe, urmate de absența sunetului. Dacă zgomotul inițial nu era inclus în reprezentație, liniștea de după făcea parte din film. Vreme de câteva minute, pe un cadru fix și mut, cade genericul. Lent, ca o ninsoare nehotărâtă. Evident, unii au aplaudat ironic, alții au fluierat. Când s-au prins, a fost târziu. Haneke le trăsese preșul.
Partea cea mai mișto a venit la sfârșit, când austriacul le-a mai servit o lovitură: a închis filmul într-un fel oarecare, fără să-l lege - aparent cu nimic - de economia narațiunii și fără să dezlege ceva. Pe culoarele spre ieșire, i-am regăsit pe vociferatori afurisind după puteri și gabarit intelectual filmele europene și autorii lor cu figuri în cap.
Trebuia să le fi văzut mutrele nedumerite!
Erau ele însele un spectacol. L-am aplaudat pe Haneke în gând și am pășit fericit afară gândindu-mă la bancul acela în care iepurașul ia trei pumni în figură din senin...
super comentariul!
RăspundețiȘtergerede cind l-am citit ma gindesc ce potrivit e haneke cu un iepure in aceeasi constructie conceptuala... ;)
(la lynch e deja redundant, naturlich!)
haneke ne cam trage presul la toti!
RăspundețiȘtergerepoate de aceea este un funny gamer :)
pana una alta, abia astept nazdravania lui de la cannes 2009, desi simt ca voi fi (cam) dezamagit... ;)
@als: mulţumesc!
RăspundețiȘtergere@pantacruel: n-am nici un fel de emoţie în legătură cu Palme d'Or-ul de anul ăsta. L-am anticipat, n-are cum să mă dezamăgească!
ar fi misto sa mai faca un film (inspirat de al nostru djerzinski ;) care sa se keme 'bunny games'
RăspundețiȘtergerejeeeeez! "bunny games"... ce bine sună :) how could I have missed that???
RăspundețiȘtergereals, you're a true genius, but I think you know that already :)
... i have a very vague inkling for a split-second when i wake up
RăspundețiȘtergerethen i forget ;P
imi e si oarecum sa spun asta intre atatia admiratori a lui Haneke... insa Cache mi s-a parut unul dintre cele mai slabe filme pe care le-am vazut vreodata - l-am urat din primele minute si pana in ultimele secvente (oare asta era si reactia scontata ?)
RăspundețiȘtergere@ kbn: tu te regasesti printre cei care ies din cinematograf nedumeriti. se intampla. dar nu tuturor.
RăspundețiȘtergerenu credem
RăspundețiȘtergerecredem k depinde dc considerati dvs 'film bun'
probabil nu "m-am prins" eu care e ideea cu filmul asta si bineinteles ca mai am multe de invatat si de vazut, ma gandesc insa ca poate doar nu e "genul meu".
RăspundețiȘtergerenu m-a atras chiar deloc desi am indurat pana la sfarsit tot sperand ca o sa-mi schimb parerea.. la cate auzisem despre el de la alti cinefili aveam asteptari destul de mari.
dar - dragoste cu de-a sila nu se poate:)