Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

29 august 2015

Cvasimilitudini II.28 [Eating flowers...]

Screenshots from Amore e rabbia (segment La sequenza del fiore di carta/dir. Pier Paolo Pasolini/1969) 

 Screenshots from Holy Motors (dir. Leos Carax/2012)

Pentru cei nefamiliarizați cu primul film din care am „citat”, trebuie spus că Amore e rabbia este un proiect experimental, mai degrabă părtinitor, realizat cu implicarea a cinci clasici europeni, faimoşi în epocă şi pentru convingerile lor politice de stânga: Marco Bellocchio, Bernardo Bertolucci, Jean-Luc Godard, Carlo Lizzani și Pier Paolo Pasolini. După cum se poate lesne ghici, fiecare a contribuit cu un scurtmetraj în care propaganda leftistă a vremii este sprijinită fără echivoc. Sau cel puțin așa reiese din declarațiile lor politice, rezultat al unor convingeri cât se poate de ferme şi oneste, strecurate în toate cele cinci capitole. Partea cea mai surprinzătoare a acestui manifest e canavaua: toate poveştile se bazează pe texte din Biblie. Aduse la zi, desigur.

Privit în 2015, exerciţiul acesta ideologic (artă militantă, n'est-ce pas?) poate părea desuet şi datat. Pe de altă parte, marxismul şi diversele lui ramificaţii continuă să fascineze şi astăzi, prin urmare îi puteţi observa „ogliindirea” artistică de atunci şi s-o comparaţi cu cea de azi. Din perspectiva asta, cviumviratul Amore e rabbia e realmente interesant de privit. Recomandarea mea: L'Amore. De Godard.

Evident, secvenţa-rapel din Holy Motors e pur cazuistică şi deloc cauzală. Carax foloseşte momentul respectiv în cu totul alte scopuri.

[... 'could help reduce cancer risk' (o glumă irepresibilă off topic)]