Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

luni, 28 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (28) Filmul zilei de luni


Film albanez ce nu dă cu mucii realismului în fasolea călduț-sentimentală de tipul „maybe there is a hope”. Vreți să vă mint? În lumea în care se mișcă personajele astea nu e. 

duminică, 27 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (27): 80 de ani și-o zi...

... de la premiera Casablanca (regia: Michael Curtiz) la Hollywood Theatre din New York City!


Între timp, deși multă lume are obiecții, a devenit un clasic. Ingredientele: romance, aventură, război, dramă și suspans. Plus factorul B pătrat: Bergman și Bogart

Să vedem cu explică fenomenul un fan al acestui clasic (Cosașu):

«Vraja din Casablanca cred că vine din chipul într-adevăr straniu pe care-l capătă întîlnirea fericită dintre o coincidenţă obscură şi o teroare evidentă. O poveste normală (de amor) se întîlneşte cu o poveste mare, anormală (a războiului). Asta e tot. Lucrurile iau foc, ca ori de cîte ori o scînteie se întîlneşte cu o masă evidentă de gaze sumbre.

Filmul nu e într-atît de grav pe cît e de emoţionant şi de obsedant – deşi există critici competenţi care merg mult mai departe decît subsemnatul şi acordă filmului lui Curtiz „un stil magic, un sens oniric, un romantism devastator, un caracter irealist chiar“, ceea ce dovedeşte pînă unde se poate delira cu Casablanca (filmul preferat şi al lui John Kennedy), ceea ce însă nu-mi surîde niciodată cînd am în faţă un film sănătos, puternic şi normal. Obsesia coincidenţei, nimic altceva, sentiment nu mai puţin sfîşietor decît „un stil magic“, cred că asigură toată mişcarea sufletească a filmului şi tot din ea s-a născut acel cîntec celebru al negrului Sam - Cînd trece timpul - manipulat cu o eficacitate emoţională rar întîlnită. Melodia apare întotdeauna la timp pentru a în­treţine obsesia obscură, ea se în­tîlneşte exact cînd trebuie cu Marseilleza, născînd cu necesitate acel spaţiu în care Rick nu poate să se întrebe altceva decît: „de ce tocmai acum?“. E întrebarea-cheie care leagă totul - odată cu cîntecul, căci unei asemenea întrebări nu-i trebuie mai mult decît un cîntec pentru a deveni totalitară şi Casablanca are acest cîntec, fără de care n‑am plînge cînd se intonează, în transă, împotriva terorii, „aux armes, citoyens!“».

Și-un bonus on topic dintr-o carte de Cosașu, Viața în filmele de cinema (la momentul apariției - 1972 - el scria Marsilieza, deci nu vă dați ochii peste cap mai mult decât e cazul; în textul de mai sus, mult mai recent, a adoptat noua ortografie).

sâmbătă, 26 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (26): The Kill Bill Diary (Context & final)

(....)

Pentru context, vă las și însemnarea care în jurnalul lui Carradine o precedă pe asta de mai sus.


Tot ce ați citit aici - dacă ați citit, că la ce lene vă străbate, mă aștept să nu - sunt fragmente din acest volum indispensabil oricărui ahtiat după KB: insight-urile lui David Carradine making KB sunt de neprețuit. 

miercuri, 23 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (23) [Cvasimilitudini III.65: Kids launching rockets]

Screenshot from Apollo 10½: A Space Age Childhood


Screenshots from Armageddon Time (dir.: James Gray/2022)

E aproape criminal că un film de Richard Linklater (Apollo 10½: A Space Age Childhood) a trecut aproape neobservat anul ăsta (a fost lansat în primăvară pe Netflx)! Am avut revelația asta (sau ce o fi ea) în timp ce priveam Armageddon Time, plasat temporal cam în aceeași perioadă în care imaginarul preadolescenților americani (deși cred că se poate extrapola și pe alte continente) era populat cu visuri ca ăsta: lansarea de rachete.

Ambele producții sunt extrem de personale și recuperează tușant fâșii de subiectivitate dintr-o epocă/lume ale cărei pârghii de putere simbolică nu sunt foarte diferite de cele de astăzi. S-au schimbat doar raportarea (confruntativă) și modul de organizare a sertarelor memoriei.

marți, 22 noiembrie 2022

luni, 21 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (21) „Mere roșii” pe televizor (director's cut)

Uneori, cel mai bun critic este autorul însuși. 

Dacă ați văzut postarea anterioară (în care Tatos scria în jurnal că Mere roșii va fi difuzat pe TVR), iată și continuarea (post-vizionare):

duminică, 20 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (20) Mere roșii pe televizor

 „Duminică 20 noiembrie
Astă-seară se dă «Mere roșii» la televizor. Vreau să-l revăd neapărat. Sunt foarte curios cum mi se va părea acum, după ce am în spate experiența încă unui film.”

--------------------------------------                                        --------------------------------------

💭 Legenda

Anul: 1977

Autorul: Alexandru Tatos 

Unde: Pagini de jurnal (Ed. Nemira, 2010)

Mere roșii este filmul său de debut în lungmetraj, iar filmul la care se referă este Rătăcire (avea să fie lansat în 1978).

--------------------------------------

Prezent, 2022, tot duminică și tot 20

Voi (re)vedea și eu Mere roșii, tot la tv, dar nu în programul vreunei televiziuni, ci pe tv-ul meu în locul mizeriei numite Mondial qatarez. #BoycottQatar