Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

luni, 20 septembrie 2021

duminică, 19 septembrie 2021

Cvasimilitudini III.40 [Yellow Glasses] (September's Marathon: Day 19)


+


Primul cadru este, de fapt, la originea acestei serii și l-am mai folosit aici și-a fost excizat dintr-un film de Elio Petri (1965 - anul de fabricație). 

Celălalt provine din L'homme pressé de Édouard Molinaro (1977). Un deceniu și un pic diferență, dar ochelarii erau tot în vogă! Aș pune pariu că l-am mai văzut pe Delon tot cu așa ceva într-un film, unul în care e și Deneuve, o comedie de acțiune, gen inventat de francezi, însă la fel de bine s-ar putea să fi fost Belmondo, că eu pe ochelari m-am concentrat și memoria nu mă ajută deloc în clipa asta. Revin #dacăe.

sâmbătă, 18 septembrie 2021

How color works in writing (and filming as well) [September's Marathon: Day 18]

Allan Gurganus (un scriitor american de care nu cred să fi auzit cineva p-aici):
I caught the habit of looking, then looking again, again. A crucial verb for writers is revise. Which means, of course, to re-see. As for painter-to-writer, from Caravaggio, Rembrandt, and Jan Steen, I learned how to present crowds. I love writing large gatherings that bracket one small, specific, personal transaction. From Matisse, Derain, and Soutine, I learned that a human face is often more eloquent when shown not at noon, but shadowed and illuminated at three-fourths turn. From great colorists such as Braque, I learned that - since my books are printed in classic black and white - naming a color on the first page of any tale lets the reader participate in setting up the book’s palette. The shades mentioned should not be overfamiliar and primary like red, white, and blue. Instead try taffy white, sparrow brown, or even baby-shit yellow. The reader comes out to help mix the paint, using her or his own experience, and a sensual bond, a true collaboration, is formed. One of my art school classmates became the film director David Lynch. So whatever you learn of art history will have multiple applications!”
Ce zice el aici e aplicabil sută la sută și în film. 

Și la fel ca literatura, filmul intervine și el tot oblic în viețile noastre.
«Literature works obliquely. Literature is a backstage pass. If fiction is partly blueprint, it’s mostly dream. In Kafka’s great tale, Gregor Samsa awoke from uneasy dreams to find himself transformed into a three-foot cockroach. “Waking” is his first act. No final alarm clock will undo the unpleasantness. Reality itself often constitutes the nightmare. Trouble is our subject. Escape is desired, if unlikely. We love seeing the virtuosic dodging of major difficulty, Chaplin’s tramp avoiding a gigantic cop with the grace of a chimney-sweep Nijinsky. Fact is, the cisgender male novelist who boasts of unanimous control of ways and means has largely missed the point of being an artist.»

Din interviul acordat acestei reviste 👇

vineri, 17 septembrie 2021

Cvasimilitudini III.39 [Almodóvar's pills] (September's Marathon: Day 17)



Am remarcat recurența în ultimele două filme văzute (Dolor y gloria/2019 și The Human Voice/2020, primul său film în engleză, un scurtmetraj, e drept) și mai departe nu merg cu gândul. Madres paralelas e pe cale să iasă, interesul meu e maxim. 

miercuri, 15 septembrie 2021

Losey (September's Marathon: Day 15)


Un fel de reminder pentru mine: într-o lume ideală filmele lui Losey ar trebui să aibă mult mai multă vizibilitate. Da' las' că le văd eu și, vorba reclamei, asta mă liniștește. Deși cred că ar fi mers și un „destul” la finalul acelei replici. 

luni, 13 septembrie 2021

That's life (September's Marathon: Day 13)

This is life, baby! Și, din când în când, viața îți execută câte una în figură de nu mai înțelegi nimic din ce ți se întâmplă. Aștept cu mare interes biopic-ul dedicat lui Nole fix pentru momentul ăsta, pentru descătușarea și obida degajate de imaginea asta. Sunt unele lucruri ce nu pot fi simulate cum ai bate din palme oricât de bun ai fi. Mă rog, să vedem dacă oi apuca filmul în viața asta :)))