Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

15 ianuarie 2018

"Four is what...?" (90) [Killer Joe/2011]

După ce vedeţi Killer Joe s-ar putea să vă gândiţi de două ori înainte să mai comandaţi ceva la KFC (în care F-ul poate fi asociat mai ales cu Friedkin, regizorul). Modul în care acesta introduce un copan fript într-un mecanism narativ oricum tur(b)at le va aminti unora de celebra legendă urbană cu Mick Jagger şi batonul Mars, iar altora le va provoca probabil greaţa (chit că nu-i croit ca un sick movie).


For what it's worth, Killer Joe e o comedie neagră, uşor absurdă, desprinsă parcă din sezoanele Jerry Springer Show. Diferenţa o face abordarea, iar în cazul lui Friedkin aceasta e grevată de recursul frecvent şi fervent la trei teme: pulsiunile criminale, sexualitatea deviantă şi amoralitatea. Într-o astfel de combinaţie e limpede că umorul, negru ca smoala şi el, e din partea casei.

Cât despre plasarea filmului între sau lângă Blood Simple şi No Country For Old Men, aşa cum am auzit vorbindu-se pe ici, pe colo, aş zice mai degrabă nu, chiar dacă fostul rege neîncoronat al rom-com-urilor stupide (ce vremuri îndepărtate, monșer!), Matthew McConaughey, reuşeşte să se  apropie convingător de Chigurh-ul lui Bardem, jucând cam acelaşi tip de personaj: un freelancer al răzbunării, dement-tenebros. Juno Temple, în schimb, mi-a amintit în unele momente de personajul lui Sissy Spacek din Badlands.