Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

joi, 31 martie 2011

(De)fragmentarea nopții


Asta, de fapt și asta, îmi place la Mann: cultul maniacal pentru detaliu, indiferent de regimul - diurn sau nocturn - în care-și plasează eroii solitari, neguroși, încrâncenați. Exemple sunt cu duiumul, iar duiumului îi șade bine cu drumul, drum pe care e și Vincent,  ucigașul cu simbrie running out of time din Collateral.

Imaginea de mai sus, de pildă. Mann putea s-o ia pe scurtătură, să umple cadrul cu Tom Cruise, dar nu, îl lasă într-un colț, la margine, adâncind perspectiva: lumini și faruri (des)compuse din diafragmă, chipul lui Cruise "tăiat" în două emisfere aproape egale de geamul despărțitor al unui taxi care spintecă noaptea și-apoi predica, livrată rece și cinic unui șofer siderat de tot ceea ce i se întâmplă. Semne de punctuație pentru suflet.

Infra-seducție.

Dialogul, mood setter. "Cum adică să omori oameni, așa, aiurea? Nici măcar nu-i cunoști!", îngaimă șoferul. Și replica - bemolul necesar, așteptat - demolatoare de iluzii: "Dar ce-oi fi vrând? Să-i cunosc mai întâi și abia după aia să-i omor? Ce ai? Ești copil?" Darwin, I Ching, Lorenz... Secole de evoluție, prieteni!

miercuri, 30 martie 2011

Ana Ularu: "Creativitatea este un mușchi"


Cei care încă nu știu cine e Ana Ularu au o șansă de a afla dintr-un film ce intră în cinematografe pe 1 aprilie, Periferic pe numele său (r. George Bogdan Apetri). Evident, cârcotașii ar putea obiecta că unul din roluri e deținut de Mimi (Brănescu), însă nu v-aș sfătui să-i ascultați. Mergeți pentru Ana. Merită! Așa cum merită și partea a doua a interviului, disponibilă aici. (courtesy of ffff.ro).

luni, 28 martie 2011

Monday Monologues (XXXI)


Oh Brick. I get so lonely! Living with someone you love can be lonelier than living entirely alone when the one you love doesn’t love you. You can’t even stand drinking out of the same glass can you? No! No, I wouldn’t. Why can’t you lose your good looks Brick? Most drinking men lose theirs. Why can’t you. I think you’ve even gotten better looking since you weren’t on the bottle. You were such a wonderful love. You were so exciting to be in love with. Mostly I guess because you were... If I thought you’d never never made love to me again, why I’d find me the longest sharpest knife I could and I’d stick it straight into my heart. I’d do that. Oh Brick how long does this have to go on, this punishment? Haven’t I served my term? Can’t I apply for a pardon?  Is it any wonder. You know what I feel like? I feel all the time like a cat on a hot tin roof. (Elizabeth Taylor as Maggie Politt in Cat on a Hot Tin Roof, dir. Richard Brooks, 1958)

duminică, 27 martie 2011

Schrader despre istovirea narativă și Ollie Copleșitu'

Paul Schrader. Omul care a scris scenariul pentru Taxi Driver la capătul câtorva ani în care abia a ieșit din casă. Recluziune autoimpusă în schimbul unui scenariu kantian prin miez ideatic, celinian prin stil și fellinian ca alură. Rămâne un reper aproape intangibil după mai bine de 30 de ani. 

Textul pe care vi-l propun astăzi e mai vechi (2009), a fost publicat în The Guardian, însă e de o actualitate brizantă. Cu alte cuvinte, se încadrează în paradigma "cu cât mai vechi, cu atât mai actual". Nimic nou, huh?

Writers have always known there are a limited number of storylines. Christopher Booker's Seven Basic Plots popularised the number seven, but others have argued for three, 20 and 36 basic plots - Rudyard Kipling said 69. That's not new. We do tell variations of the same stories over and over. That's not what I mean by the "exhaustion of narrative". What is new is the omnipresence and ubiquity of plot created by media proliferation. We are inundated by narrative. We are swimming in storylines.
(...)
Originality has always been in short supply. Does the proliferation of media mean that it is harder to be original today than it was 50 years ago? Well, yes. Today's viewers live in a biosphere of narrative. Twenty-four-seven, multimedia, all the time. When a storyteller competes for a viewer's attention, he not only competes with simultaneously occurring narratives, he competes with the variations of his own narrative. That's real competition. The bar of originality has been raised. The media marketplace puts a premium on anything "new" or "fresh" and, at the same time, inundates its viewers with continual and competing narratives.

Verificați restul la casă, adică aici.

vineri, 25 martie 2011

Ultima oră (și ultima oară)

Later edit: așa arată clasamentul final!
--------------------------------------------------------------------------------

Deci nu! Nici măcar podium în etapa a II-a, după ce în prima... Deci gata cu prosteala!

Mă duc să mai citesc oleacă. Blogurile câștigătorilor :)))

joi, 24 martie 2011

Dihotomie cromatică vs. omologie de structură a la Coen Bros


Screencaps from Miller's Crossing (1990) & O Brother, Where Art Thou (2000)


Precizare pentru puriştii pucişti: în cazul acesta nu avem de-a face cu o cvsimilitudine, aşa cum a fost consacrat conceptul aici, pe Cinesseur, ci cu un trademark!

Micro-epifanie

Drăgăliţă doamne, abia acum mi-am dat seama, revâzându-l cu ochii minţii (my beautiful mind, you can say that!): filmul Sofiei Coppola stă de la prima la ultima secvenţă, mai ales ultima secvenţă, sub semnul versurilor lui T.S. Eliot: Where does one go from a world of insanity? Somewhere on the other side of despair.


Şi aşa mai aproape!

marți, 22 martie 2011

Ang Lee on Ingmar Bergman



- (micro)lecţie sui generis de cinema extrasă din ediţia dedicată de Criterion capodoperei bergmaniene Jungfrukällan /The Virgin Spring (1960) -

vineri, 18 martie 2011

Marilyn goes digital

According to this in something like this!

 - poster taken from Spout Blog -

Don't get me wrong, it's a good business -- calendars, posters and shot glasses - but that's not what we want to do with Marilyn Monroe. We're not really interested in the trinkets and trash.” (Jamie Salter - Authentic Brands Group)

miercuri, 16 martie 2011

The Way Back to... Hanging Rock

My only worry was whether an audience would accept such an outrageous idea [of filming a mystery without a solution]. Personally, I always found it the most satisfying and fascinating aspect of the film. I usually find endings disappointing: they’re totally unnatural. You are creating life on the screen, and life doesn’t have endings. It’s always moving on to something else and there are always unexplained elements.


What I attempted, somewhere towards the middle of the film, was gently to shift emphasis off the mystery element which had been building in the first half and to develop the oppressive atmosphere of something which has no solution: to bring out a tension and claustrophobia in the locations and the relationships. We worked very hard at creating an hallucinatory mesmeric rhythm, so that you lost awareness of facts, you stopped adding things up, and got into this enclosed atmosphere. I did everything in my power to hypnotise the audience away from the possibility of solutions.” (Peter Weir despre Picnic at Hanging Rock, Sight & Sound, 1976)

Pentru mine, ultimul Weir - The Way Back (2010) - e o dezamăgire din mai toate punctele de vedere, inclusiv la nivel de storytelling. Aş zice că e unul din cele mai convenţionale filme făcute vreodată de un regizor iconoclast. Diferenţa faţă de restul producţiilor de gen este dată, evident, de calitatea finisajelor. Însă despre toate acestea, vom vorbi într-o ediţie viitoare!

luni, 14 martie 2011

Cvasimilitudini (XX) [ediţie aproape specială]

William B. Davis (Cigarette Smoking Man în X Files)

Leonard Cohen, cândva un fumător înveterat, actualmente vindecat de patimi, aproape anahoret.

Probabil voi fi taxat drept redundant de unii, însă eu adaug şi chestiunea asta ca să fie totul orbitor de clar: nu viciul îi apropie, fireşte!

duminică, 13 martie 2011

Nolanografii


Dincolo de excelentul mixtum compositum cu felii din coșmarurile concoctate de Nolan, am rămas cu muzica. Un fel de power play al serii! However, amazing job, ladies and gents! Mi s-a făcut dor de Insomnia!

joi, 10 martie 2011

Aşteptând Aurora lui Puiu


Rebengiuc, Brănescu, Brătilă. Sau Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea (din 2004). Sau "era mai bine înainte". Şi după Felicia! Ba nu, că aici s-ar putea să apară un conflict (de interese) cu Răzvan Rădulescu. Înainte şi după Aurora e varianta corectă. Aurora, adică cea mai recentă producţie semnată Cristi Puiu, intră discret în cinematografe mâine, 11 martie, după o lungă aşteptare. O vom vedea şi apoi vom vedea, vorba unui domn, dacă există sau nu viaţă după Cristi Puiu.

marți, 8 martie 2011

Monday Monologues (XXX, adică 30) [ediţie decalată special de 8 Martie]


Big Al has a huge cock. I'm serious. I'm not fucking with you. The thing's humongous, ok? It looks it has little arms and legs. It looks alive. Like I put it over my shoulder to burp, you know what I'm saying? It looks like a plumbing tool or something. The first time I saw it I was like «Put that thing away. You 're not coming near me with that monster.”» But Big Al, you know... He was coming holla at me. He looks at me and he says: «Hey! You think you can handle that? Huh... Think you can, huh?» I mean... It was like... I mean, look, I am competitive, all right? I was in a competitive gymnastics in highschool so, you know, I take another look at it and it was.. Wow! I could have a hell of a time trying, you know? I mean, we had great sex. I'm talking about «tie me up to the bedpost with your dirty sweaty socks sex», you know what I'm saying? You know, Big Al, the king of the neighbourhood. You can say what you want about him but Big Al's a great fuck. (Milla Jovovich as Kat in Gary Lennon's wishy-washy debut .45/2006)

De la A la Z

image via toutlecine.com

"We are saddled with a culture that hasn’t advanced as far as science. Scientific man is already on the moon, and yet we are still living with the moral concepts of Homer." (Michelangelo Antonioni, 1969)

duminică, 6 martie 2011

March (or) CineQuiz/Un fel de record. Negativ!

E a patra luna in a row când nu am putut desemna un câștigător. Încercări au fost, ba chiar și un răspuns corect dat de doi participanți, însă ar fi trebuit măcar două, conform regulii. Și n-au fost. Din păcate! Nu știu dacă sunt trist din cauza asta. Cel mai probabil nu sunt. Mi-ar fi plăcut, totuși, să fie niște laureați. Poate în aprilie. Gata! Nu mai adaug nimic în afară de titluri (în ordinea screenshot-urilor):

1. Kaboom (dir. Gregg Araki, 2010)
2. Don't Come Knocking (dir. Wim Wenders, 2005)
3. Rouge (dir. Stanley Kwan, 1988)

Vă mulțumesc tuturor pentru interes, participare, vizite și tot restul. Apreciez!

sâmbătă, 5 martie 2011

March (or) CineQuiz


O fi martie o lună ce concurează decembrie la capitolul cadouri, însă aici nu e cazul. Dacă ar fi așa, mi-ar ieși vorbe de genul "feriți-vă de Cinesseur mai ales când vă face daruri". Iar eu nu vreau să-mi iasă vorbe d-astea în satul global! Prin urmare, mult hulitele reguli au rămas bătute în cuie: 
(1) fără indicii
(2) trebuie identificate două imagini din cele trei postate (numele filmului, regizorul și anul lansării) pentru ca un răspuns să fie omologat.

Răspunsurile "pe lângă" trec, cele corecte rămân în moderare până la anunțarea rezultatelor!

Sunt sigur că nu ați uitat: fiecare potențial concurent are dreptul la două încercări (acesta nu e un cadou, firește!). De azi și până mâine (duminică, 6 martie), la 2 PM. Linie se trage tot atunci, iar desemnarea câștigătorilor (if any!) se va întâmpla la 3, cel târziu 4. Spor(t) la treabă!

P.S.: Premiul e ales de mine din categoria celor mai bune filme de care n-ați auzit încă!

vineri, 4 martie 2011

joi, 3 martie 2011

În uichend, CineQuiz de martie


Habar n-aveţi, habar n-aveţi că timpul trece, se prea poate, până în uichend să-aşteptaţi, căci iarăşi  este loc de fapte! E o parafrază benignă după un cântec celebru, însă în spatele camuflajului stă informaţia în sine: în uichend avem CineQuiz. Cine recunoaşte cadrul acesta are o şansă în plus, în sensul că sâmbătă, în trioul de screenshoturi propuse spre identifcare, va fi inserat încă unul din filmul acela, ştiţi voi care ;) 

See you around, folks!

marți, 1 martie 2011

I'm Here (with Spike Jonze)



Fascinaţia mea pentru năstruşniciile lui Jonze e cunoscută, bănuiesc. Prin urmare, nu cred că ar trebui să vă mire faptul că găsiţi acest scurtmetraj aici, deşi nu-i prea ok ce fac. Adică na, drepturi de autor, să respectăm artistul & stuff, dar eu nu am putut să mă abţin să nu vă arăt şi vouă. Aşa că, pregătiţi-vă sufleteşte pentru o bijuterie ce ar putea să vă secţioneze aorta (cu alte cuvinte, aproape nerecomandat celor cu ritmuri cardiace imprevizibile!). Dacă scăpaţi teferi, sper să nu mă turnaţi la FBI!