Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

joi, 30 iunie 2016

Cvasimilitudini II.56 [Ripped socks]

Screenshot from Room at the Top (dir. Jack Clayton/1959)

Screenshot from Upstream Color (dir. Shane Carruth/2013)

Deşi nu-s rupţi sau peticiţi, aş adăuga aici şi ciorapii uzi purtaţi cu demnitate de Oscar Isaac în Inside Llewyn Davis. Pentru că nu ştiu dacă voi ştiţi, dar îţi trebuie o anume graţie interioară pentru a umbla cu şosete ude ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. V-o spune unul care pune preţ pe astfel de detalii şi care, dacă ar fi HR-ist (thanks God he's not!), i-ar pune să se descalţe pe cei care ar veni la interviuri. Şi nu pentru a-i umili, ci pentru a le testa personalitatea.

Screenshot from Inside Llewyn Davis (dir. Joel & Ethan Coen/2013)
Şi iar nu ştiu dacă vă amintiţi contextul în care Isaac, din postura de folkist ratat, ajunge în situaţia asta. Vă spun că am simţit frigul şi zloata prin care umblă, căutând iluzoria glorie, până în măduva oaselor. Şi că n-aş fi avut nici o jenă să procedez exact ca el în clipa în care aş fi ajuns într-un loc cât de cât încălzit. Pentru că, încă o dată o spun: îţi trebuie o anume graţie interioară pentru a umbla cu şosete ude ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

luni, 20 iunie 2016

A very brave (loose) Cannon


Am fost tentat să zic că rămâne un mister cum un film ca Love Streams (1984), unul dintre cuirasatele indie-ului american, a putut fi produs sub umbrela Cannon Group, holding hollywoodian specializat preponderent în action-uri de serie B şi C (Death Wish, Delta Force şi alte chucknorrisme), dar nu e nici un mister. 

Cassavetes fusese avertizat de medicul său că ciroza cu care se lupta e în fază terminală şi că mai avea de trăit doar 6 luni. Bazându-se pe informaţia asta (ce s-a dovedit a fi eronată, Cassavetes va muri în 1989), a început noul proiect contracronometru. Tot aşa a apărut şi finanţarea, căci cuplul Menahem Golan-Yoram Globus, noii proprietari ai afacerii, începea să fie preocupat şi de reputaţie, ori asta era ocazia ideală de a avea în CV un regizor iconic, ultracontroversat şi hachiţos pe deasupra şi de a intra în lumea bună. Ceva de genul „yes, we make probably some of the worst movies in history, but we also make important ones.”

În paranteză fie notat, cei doi cumpăraseră Cannon Films în 1979, cu 500.000 de dolari, de la Dennis Friedland şi Chris Dewey, tipii care o înfiinţaseră şi aproape falimentaseră cu producţii soft porn, pentru a o transforma ulterior în Cannon Group, brand cu mai multe ramificaţii şi obiecte de activitate (de ex., distribuţie sau producţie de casete video).

Povestea suprarealistă a facerii Love Streams, cel mai personal film al lui Cassavetes, e relatată (şi) de Golan în documentarul behind-the-scenes I'm Not Almost Crazy, ieşit odată cu includerea/lansarea Love Streams în portofoliul Criterion. N-am să insist acum asupra ei, aş sublinia doar că nimeni nu s-a băgat peste el during the process. Abia la final, mai mult ca să se afle în treabă, căci filmul i-a plăcut sau cel puţin aşa susţine, Golan i-a cerut regizorului să taie vreo 15 minute. Acesta a fost de acord, însă la a doua vizionare a venit cu o versiune mai lungă cu exact 15 minute. „Mi-a explicat că e mai scurtă. L-am crezut şi a rămas aşa”, povesteşte râzând mogulul.

În orice caz, aventura în zone elevate n-avea să fie un one night stand pentru Cannon Group. În '86 a finanţat superproducţia zefirelliană (cu tot cu kitsch-ul aferent) Otello, a urmat Barfly, un low-key bazat pe scrierile lui Bukowski, iar în '87, Shy People, al lui Andrei Konchalovsky. Mai mult, tot în anul ăla, un lungmetraj olandez produs şi distribuit de ei, De aanslag/The Assault (dir. Fons Rademakers), avea să primească Oscarul pentru Best Foreign Language Film. Să mai adaug că însuşi Norman Mailer şi-a adaptat şi regizat un roman la Cannon: Tough Guys Don't Dance? N-a fost un hit, însă casa de producţie a câştigat acţiuni la bursa onorabilităţii. Le va pierde câţiva ani mai târziu, dar despre prăbuşiri numai de bine (am pus nişte screenshot-uri destul de implicite, ca să zic aşa).

Cu vorbele lui Roger Ebert, tot din 1987, „no other production organization in the world today - certainly not any of the seven Hollywood 'majors' - has taken more chances with serious, marginal films than Cannon."

sâmbătă, 11 iunie 2016

Cvasimilitudini II.55 [Maci (andadasi)]

Tot cu plante şi cvasimilitudinile astea, flori de sezon, maci, mai precis, doar că de data asta nu vă spun din ce filme i-am cules. Cine le ştie, are opţiunea comentariilor pe pagina de facebook.

***
Later edit (12.06, 14:41): Am adăugat şi titlurile filmelor ca să fie bine, să nu fie rău, vorba unui clasic în viaţă.

Screenshot from Mr. Nobody (dir. Jaco Van Dormael/2009)
Screenshot from Cobain: Montage of a Heck (dir. Brett Morgen/2015)
Screenshot from High-Rise (dir. Ben Wheatley/2015)

luni, 6 iunie 2016

Cvasimilitudini II.54 [Les fleurs du Mr. Lavant]

Poate e doar o coincidenţă, poate nu ştiu, poate că nici nu contează. Mai mult sau mai puţin distribuit savant, acesta e Denis Lavant. Mare iubitor (consumator?) de flori. Avant, avant...

Screenshot from Holy Motors (dir. Leos Carax/2012)

Screenshot from Vingt et une nuits avec Pattie (dir. Arnaud Larrieu & Jean-Marie Larrieu/2015)

Versiunea şi mai explicită e aici. Pentru postul ăsta am preferat, cum să zic ca să fie cât mai clar?, sincronizarea cromatică. Da, cred că e cea mai potrivită formulă.