Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

sâmbătă, 30 iulie 2011

Cvasimilitudini (XXV)

Deşi, mai corect sau potrivit spus, ar fi laitmotive (termen inventat de Hans von Wolzogen, prieten al lui Richard Wagner) sau şi mai nimerit şi apropiat de esenţa lucrurilor, light motifs, fiind vorba, evident, de Terrence Malick.

Imagine din The Thin Red Line (1998) 

Imagine capturată din trailerul oficial pentru The Tree of Life (2011)

Vă las vouă plăcerea de a merge mai departe pe firul ideii, mai ales celor care sunt cu temele făcute. Celorlalţi îmi permit să le fac o sugestie: încă mai puteţi vedea toate filmele lui Malick înainte de The Tree of Life. Mai ales că nu-s aşa multe, cineastul american (zic aşa doar pentru că trăieşte în America, în plan artistic el fiind un extraterestru la/pentru Hollywood) luându-şi libertatea de a-şi multiplica anii sabatici în nişte hălci de timp ce pentru alţi regizori, prolifici nevoie mare, înseamnă ani-lumină. Sau, în termeni ceva mai tranşanţi, ani-întuneric prin raportare la producţiile lor mediocre sau submediocre!

marți, 26 iulie 2011

Let's keep it simple, folks!

Gata! Game over.

Urmăritorul (aka the follower in blogger.com's terms) cu numărul 30 s-a găsit. De fapt, e o urmăritoare şi o găsiţi aici în caz că vă interesează.

Vă aştept de-acum la numărul 50. Pe partea dreaptă, în sensul de navigare. Premiul va fi şi de acea dată unul surprinzător.

See you around!

luni, 25 iulie 2011

Monday Monologues (XXXVIII)


In the days before the event, the whole world wondered if he would show up. Plane after plane waited on the runway, while he napped, took walks, and ate sandwiches. Henry Kissinger called and asked him to go for his country's honor. Soon after arriving, he offended he Icelanders by calling their country inadequate because it had no bowling alleys. He complained about the TV cameras, about the lighting, about the table and chairs, and the contrast of the squares on the board. You could tell them, he said, it's too nice of you. None of this has anything to do with chess of course. But maybe it did. If he won, he'd be the first American world champion in history. If he lost, he'd just be another patzer from Brooklyn. At the 40th move of the 21st game he countered Spassky's bishop to king 6 with the pawn to rook 4. And it was all over. He came home an American hero. He bragged to the world he'd beat the Russians, and he delivered. He could command the same money as heavyweight prizefughters. He was invited to dinner by statesmen and kings. Then Bobby Fischer made the most original, unexpected move of all. He disappeared. (Max Pomeranc as Josh Waitzkin in Searching for Bobby Fischer, dir. Steven Zaillian, 1993)

sâmbătă, 23 iulie 2011

De reflectat peste uichend!

„Cred că - poate pentru bărbaţi şi femei laolaltă - ne aflăm în căutarea iubirii pentru că ne aflăm de fapt în căutarea transcendenţei. Iubirea nu este o căutare normală. Or din asta s-a făcut un sentiment social, unul de consum, unul aproape obligatoriu în vreme ce el este unul transcendent, un sentiment ideal, idealul spre care tinde umanitatea. (...) Se poate spune că iubirea nu există, că este ceva spre care tindem. Însă este asemenea infinitului: există sau nu există. Tindem spre el şi, desigur, nu-l atingem niciodată. (...) A fi îndrăgostit nu înseamnă a fi adult, ci a rămâne adolescent pentru că, în adolescenţă, vrei să schimbi lumea, să negi ceea ce există spunând: «Eu am să fiu un adult unic. Am să reinventez lumea». (...) Când suntem îndrăgostiţi, suntem neobosiţi. Când începem să ne simţim obosiţi, nu mai suntem îndrăgostiţi, nu mai suntem un cuplu. Nu-i la fel. Aş spune că există o enormă disonanţă între aceste două stări care au aceeaşi aparenţă şi într-o măsură infimă acelaşi sens. Problema este asta: uităm că iubirea este un sentiment transcendent, că ţine de simbol, de vâlvătaie. De adolescenţă, de ceea ce nu există şi vrea să fie”. (Catherine Breillat în Femeile şi dragostea. Dialoguri despre iubire, volum cuprinzând 16 interviuri tematice acordate lui Jérôme Clément de diverse personalităţi feminine marcante ale spaţiului cultural francez, volum apărut în româneşte, în 2006, la Nemira, în traducerea Simonei Brânzaru). Acuma tot ce sper eu e să nu mă şi mai ales să nu vă întrebaţi cine naiba e Catherine Breillat!!!

Imagine din Une vieille maîtresse (2007) via OutNow.ch

marți, 19 iulie 2011

Alte gânduri despre aceeaşi obsesie

E genul de film pe care-l pot numi fotografic. Un amestec zănatec-savant de cadre still life care, privite decontextualizat, funcţionează oricând ca imagini cu identitate proprie (un şlap albastru plutind pe un luciu de apă ce acoperă gresia cărămizie, un neon pâlpăind pe spinarea unui cer difuz-metilic, o pereche de sandale albe într-o cameră de hotel învăluită într-o lumină albăstrie, o cutie de conserve cu sardine în ulei abandonată în mijlocul străzii şi tivită cu picături de ploaie) şi cadre fluide, în care, din când în când, unele personaje "înţepenesc" (în timp şi spaţiu), în vreme ce lumea din jurul lor se mişcă ba în slow motion, parcă descompunându-se, ba pe fast forward.





Orice altă soluţie, orice altă opţiune în materie de coregrafie vizuală ar fi fost caducă. Christopher Doyle (ajutat de Keung Lau Wai) a înţeles perfect că numai aşa poate fi surprins pulsul trepidant al unui hibrid socio-cultural în plină explozie economică la acea vreme: Hong Kong-ul. De-asta Chungking Express nu e la fel de "aşezat" ca In the Mood for Love, de pildă, unde totul duce cu gândul la fineţea unei manevre chirurgicale. Aici avem de-a face cu o entropie stilistică desăvârşită, setting-ul e abraziv, MTV-ist şi poetic prin definiţie. O definiţie potenţată de vocea din off a personajelor (trademark WKW!), lentilă dramatică inserată în inima unui furnicar de sentimente, iluzii şi speranţe. De coloana sonoră, nec plus ultra, nu mai spun nimic. Adicţie pură!

joi, 14 iulie 2011

Cvasimilitudini (XXIV) [La Binoche]

Screenshot from Breaking and Entering (dir. Anthony Minghella, 2006)

Screenshot from Copie conforme (dir. Abbas Kiarostami, 2010)

luni, 11 iulie 2011

Monday Monologues (XXXVII)


If we had enough information, we could predict the consequences of our actions. Would you want to know? If you kissed that girl, if you talked to that man, if you take that job, or marry that woman, or steal that papel? If we knew what would happen in the end, would we ever be able to take the first step, to make the first move? (...) If we are frightened, we run. It's our instinct. Adrenaline pumps round the body. The muscles contract. Our heart beats faster. And we run. We run for our lives, we run for safety, for our home, our families, our loved ones. (Samantha Morton as Maria in Code 46, dir. Michael Winterbottom, 2003)

sâmbătă, 9 iulie 2011

"Four is what...?" (18) [Rosemary's Baby/1968]

 Screenshots from Rosemary's Baby (dir. Roman Polanski/1968)

Pregnant women sometimes look at their men as if to say, "What did you do to me?" Rosemary (Mia Farrow), the Omaha-born girl who's now living in Manhattan, has reason to wonder, and this satirical gothic thriller, written and directed by Roman Polanski, from Ira Levin's novel, is told from her point of view. Rosemary's actor-husband (John Cassavetes) conspires with a coven, drugs her, and mates her with Satan, in exchange for a Broadway hit. It's genuinely funny, yet it's also scary, especially for young women: it plays on their paranoid vulnerabilities. The queasy and the grisly are mixed with its entertaining hipness. (It's probably more fun for women who are past their childbearing years.) Mia Farrow is enchanting in her fragility: she's just about perfect for her role. And the darkly handsome Cassavetes is ideal as the narcissist who makes the deal for a clovenhoofed infant. [Pauline Kael in 5001 Nights at the Movies, 1991]

„I'm quietly judging you”!

Screencap from Magnolia (dir. Paul Thomas Anderson, 1999)

These things happen.

vineri, 8 iulie 2011

Alt film cu nume de somităţi (scriitori, regizori, filosofi)

Screenshot from Three Days of the Condor (dir. Sydney Pollack, 1975)

Pentru reîmprospătarea memoriei sau de dragul analogiei vă recomand şi acest post... omolog. O să-mi spuneţi că, la acel moment, Stephen King şi Dario Argento erau la începuturi. Aşa e, dar ce începuturi! King tocmai debuta - fulminant! - cu Carrie (1974) şi recidiva, un an mai târziu, cu Salem's Lot, iar Argento avea deja 5 filme ca regizor, între care şi Profondo Rosso, ieşit tot în '75, un respectabil thriller cu accente (grave) horror, plus o colaborare stelară alături de Bertolucci la o producţie ce devenise deja reper al altui subgen (western spaghetti): C'era una volta il West (dir. Sergio Leone, 1968). Apropo de Three Days of the Condor: îmi place să cred că e o sursă de inspiraţie pentru Michael Bay în materie de montaj (în medie, durata unui cadru nu depăşeşte 6 secunde).

joi, 7 iulie 2011

„...the failure of culture to have any morally refining effect on society”

Screenshot from A Clockwork Orange (dir. Stanley Kubrick, 1971)

Q.: Alex loves rape and Beethoven: what do you think that implies?
Stanley Kubrick: I think this suggests the failure of culture to have any morally refining effect on society. Hitler loved good music and many top Nazis were cultured and sophisticated men but it didn’t do them, or anyone else, much good. (via Kubrick: The Definitive Edition by Michel Ciment, Gilbert Adair, & Robert Bononno)

marți, 5 iulie 2011

Every Michael Bay Movie In Under A Minute


„Funny. But allow me to play devil's advocate to this piece of devil's advocacy for a minute. The auteur theory teaches us to examine a director's larger filmography for consistent themes and motifs. And what does this video show if not a consistency of ideas (well maybe "ideas" is the wrong word, more like "things") across all of Michael Bay's movies: a fetishization of technology, a sort of unstoppable kineticism, and lots of girls in short shorts. Like it or not, Michael Bay is a director with a clear authorial signature. He shows you the dark of the moon and the dark side of auteur theory.” (Matt Singer, www.ifc.com)

luni, 4 iulie 2011

Cvasimilitudini (XXIII)

Special Guest Post courtesy of Bogdan Enache

Screenshot from Written on the Wind (dir. Douglas Sirk, 1956)

Screenshot from Mad Men (season IV, episode Tomorrowland)