Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

19 iulie 2011

Alte gânduri despre aceeaşi obsesie

E genul de film pe care-l pot numi fotografic. Un amestec zănatec-savant de cadre still life care, privite decontextualizat, funcţionează oricând ca imagini cu identitate proprie (un şlap albastru plutind pe un luciu de apă ce acoperă gresia cărămizie, un neon pâlpăind pe spinarea unui cer difuz-metilic, o pereche de sandale albe într-o cameră de hotel învăluită într-o lumină albăstrie, o cutie de conserve cu sardine în ulei abandonată în mijlocul străzii şi tivită cu picături de ploaie) şi cadre fluide, în care, din când în când, unele personaje "înţepenesc" (în timp şi spaţiu), în vreme ce lumea din jurul lor se mişcă ba în slow motion, parcă descompunându-se, ba pe fast forward.





Orice altă soluţie, orice altă opţiune în materie de coregrafie vizuală ar fi fost caducă. Christopher Doyle (ajutat de Keung Lau Wai) a înţeles perfect că numai aşa poate fi surprins pulsul trepidant al unui hibrid socio-cultural în plină explozie economică la acea vreme: Hong Kong-ul. De-asta Chungking Express nu e la fel de "aşezat" ca In the Mood for Love, de pildă, unde totul duce cu gândul la fineţea unei manevre chirurgicale. Aici avem de-a face cu o entropie stilistică desăvârşită, setting-ul e abraziv, MTV-ist şi poetic prin definiţie. O definiţie potenţată de vocea din off a personajelor (trademark WKW!), lentilă dramatică inserată în inima unui furnicar de sentimente, iluzii şi speranţe. De coloana sonoră, nec plus ultra, nu mai spun nimic. Adicţie pură!