„Ce bine e să fii Alain Delon...” (5) (September's Marathon: Day 22)

#Dacăe, ziceam alaltăieri cu gândul că revin dacă identific sau mai bine zis dacă îmi aduc aminte care e continuarea logică a acestei imagini. #Iatăcăe, am revenit, pentru că am găsit, iat-o.

Așa cum anticipasem, e Catherine Deneuve! În Le Choc, un film de Robin Davis, apărut în 1982, cu Delon la al 100-lea typecast ca ucigaș cu simbrie 😀 

Căci ce putea fi contrapus unei perechi de ochelari cu lentile galben-puf de pui, model purtat în urmă cu 5 ani și de eroul nostru? O pereche de ochi albaștri, metalici. Ai lui Delon, desigur.

„Ce bine e să fii Alain Delon...” (4) (September's Marathon: Day 20)

Când te numești Alain Delon poți da și cu gun-u' sau cu pumnul, da' mai ales cu coasa. Poți orice. [#LaVeuveCouderc]

Cvasimilitudini III.40 [Yellow Glasses] (September's Marathon: Day 19)

+

Primul cadru este, de fapt, la originea acestei serii și l-am mai folosit aici și-a fost excizat dintr-un film de Elio Petri (1965 - anul de fabricație). 

Celălalt provine din L'homme pressé de Édouard Molinaro (1977). Un deceniu și un pic diferență, dar ochelarii erau tot în vogă! Aș pune pariu că l-am mai văzut pe Delon tot cu așa ceva într-un film, unul în care e și Deneuve, o comedie de acțiune, gen inventat de francezi, însă la fel de bine s-ar putea să fi fost Belmondo, că eu pe ochelari m-am concentrat și memoria nu mă ajută deloc în clipa asta. Revin #dacăe.

„Ce bine e să fii Alain Delon...” (3)

Screenshots from Stella (dir. Sylvie Verheyde/2008)

Previous instalments:

• „Ce bine e să fii Alain Delon...” (1)

• „Ce bine e să fii Alain Delon...” (2)

Later instalments:

• „Ce bine e să fii Alain Delon...” (4)

• „Ce bine e să fii Alain Delon...” (5)

„Ce bine e să fii Alain Delon...” (2)

În mare măsură fidel piesei care a inspirat această miniserie, improvizez poate nu la fel de inspirat ca textierul de la Şuie Paparude: Ce bine e să fii Alain Delon, seara-n balon şi ziua-n fundul gol, trântit cu nonşalanţă-n scaun de regizor...

Imaginea de mai sus e din Eldorado, un road movie nostim-subversiv scris şi regizat de belgianul Bouli Lanners cu gândul la Kafka şi cu fapta la Kerouac. De altfel, una dintre companiile producătoare se numeşte Casa Kafka Pictures. Am uitat să menţionez alt detaliu semnificativ: tipul deţine şi rolul principal, el de meserie fiind actor.

Primul episod e aici iar ultimul aici.

„Ce bine e să fii Alain Delon...” (1)

 ... cu ochii verzi ca ceaiul de Ceylon! (tot de la Şuie Paparude auzire)

Serialul ăsta nu va fi foarte lung, dar o să vă prilejuiască nişte surprize cel puţin... imense! Parol.