Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

duminică, 15 mai 2022

"Four is what...?" (114) Gaslit: Season 1 || Episode 2/2022 [May's Marathon: Day 15]

Metaforele astea nu cred că puteau lipsi din exact episodul în care sediul de campanie al democraților este „bugged”. De niște lipitori. Bine, bine, veți spune, dar lipitorile sunt alt regn. De acord.


După cum nu puteau lipsi nici focul. Arderea. Mistuirea (unor dovezi incriminatoare și implicit combustia interioară, generată, culmea, nu de fapta în sine, ci de eșecul de a o pune în aplicare). 

Fun fact: după executarea pedepselor, nu Gordon Liddy, individ psihotic și bigot, șeful operațiunii, s-a apucat să propovăduiască poruncile Domnului, ci Jeb Magruder, unul dintre cei care a contribuit la angajarea sa. 


vineri, 13 mai 2022

Cvasimilitudini III.58: All the President's Men [May's Marathon: Day 13]

Cum filmul lui Pakula rămâne cea mai vizbilă și referențială cronică cinematografică a sulfuroasei afaceri Watergate, creatorii Gaslit n-aveau cum să-l ignore. Practic, tot despre aceleași fapte & întâmplări se face vorbire, doar că - și aici apare diferența specifică - vocile creditate sunt cele care, în larma de atunci, n-au reușit să se facă auzite. Sau au fost date mai încet din cauza unor agende mai mult sau mai puțin transparente. 

Așa se face că Bob Woodward este doar un personaj decorativ, prin urmare este recreată o parte din decorul în care se mișcă, însă doar așa, în trecere, preț de câteva secunde, fiindcă, de fapt, perspectiva este a celui ce îl alimentează cu informații. Mă refer la faimoasa scenă din parcarea subterană în care Mike Felt (alias Deep Throat) apare în carne și oase). Le pun și eu mai jos în ordine cronologică.

All the President's Men

Gaslit

Despre Robert Redford, interpret și interpretat, în textul următor. 

joi, 12 mai 2022

It's all about the technique. And style. [May's Marathon: Day 12]

Am plăcerea să vă prezint o succesiune de imagini - și când spun succesiune, spun cadru cu cadru, așa cum apar acestea pe ecran - din al treilea episod al serialului Outer Range, un serial pe care dacă ar fi să-l reduc la nucleu său dur aș zice că e despre credință. În roci rare cu proprietăți atipice, în Dumnezeu (în casa personajului principal tronează ditamai inscripția  - „Oh, Lord, reveal yourself to us” - dar de crezut, crede soția lui), în nimic, în haos etc.

Și-acum seria ca atare. 





Iar acum, îmi revine, de asemenea, plăcerea de vă lăsa pe cont propriu în misiunea (simplă) de a descifra semnificația.

marți, 10 mai 2022

"Four is what...?" (113) [May's Marathon: Day 10]

Titlul aplicat pe mecla protagonistei: mă gândeam că ar putea fi o găselniță a autorilor, una inspirată, de altfel. Au folosit-o în primele trei episoade și părea că așa o vor ține. Nu s-a întâmplat. În al patrulea episod au schimbat sistemul. Nu am văzut-o venind.

And now this!

luni, 9 mai 2022

Cvasimilitudini III.57: Wanderer above the Sea of Fog (2) [May's Marathon: Day 9]

 Aici începe, iar mai jos e continuarea.

Screenshot from Severance (Season 1/Episode 7/dir.: Ben Stiller/2022)

Aș puncta și comentariul făcut de un personaj pivotal & pivotant, Irving (John Turturro), transferabil și asupra tabloului propriu-zis: „Such a lovely vista but I keep thinking he could slip.” 

duminică, 8 mai 2022

„All good people read good books” [May's Marathon: Day 8]

Un volum de Rilke, personaj pasager, dar sub nicio formă irelevant (adică ceva de genul să țină și x un obiect în mână), în al doilea episod din Gaslit. Partea cea mai amuzantă e că garda de corp a AG-ului John Mitchell este la curent cu opera poetului german, de aceea și emite opinii, în timp ce Martha Mitchell, o femeie ce s-ar autodescrie drept cultivată, e complet pe dinafară. Și-atunci ce caută volumul respectiv în casa lor? That's the catch și n-am să-l dezvălui.


Partea cool a părții amuzante e că Martha simte nevoia să se updateze, bodyguard-ul fiind unul dintre puținii tipi cu care simte că poate vorbi și altceva decât fleacuri. În avionul ce duce cuplul Mitchell în California, soțul, deranjat oarecum că e ignorat, simte nevoia să spargă liniștea și începe prin a o ironiza: Citești poezie mai nou, huh? Iar ea-i răspunde sec: „I'm in a bit of a wistful mood”. Un pic mai încolo, în hotel, Rilke revine în peisaj. Evident, nici acum nu spun cum.

sâmbătă, 7 mai 2022

"Four is what...?" (112) Slow Horses || Season 1/2022 [May's Marathon: Day 7]

Un serial parțial old school despre o liotă de spioni (britanici) trimiși să-și execute penitența într-o gioarsă de clădire cu singura misiune (după ce au compromis masiv altele) să stea pe fundu-le and to run the clock, cum zice însuși șeful lor, Lamb (Gary Oldman). Dar ai cu cine? N-ai. Căci și așa, puși la index, ei găsesc ceva de făcut, fiecare din alte motive mai puțin plictiseala. 

Așa că, surrounded by losers. misfits and boozers, definiție perfectă dată acestei găști de Mick Jagger în Strange Game (piesa de pe genericul de început), Lamb e pus în situația de a le și de a-și salva pielea într-un duel fabulos cu șefa MI5 (interpretată de Kristin Scott-Thomas). 

Primul sezon are 6 episoade (Apple+ e responsabil, SH fiind al doilea hit al primăverii după Severance): segmentul 1 - 3 e construit ca la carte și când zic carte, zic în special Graham Greene, calupul 4 - 5 are rolul de a dinamiza acțiunea, context în care se fac destule concesii genului, iar ultimul episod e ce trebuie să fie, închizându-se cu un cliffahanger ce revelează latura întunecată (bănuită, de altfel) a personajului interpretat de Gary Oldman. Care este introdus în narațiune exact cum se vede.





Cum este scos? Iată!

vineri, 6 mai 2022

Cvasimilitudini III.56: B∃ing diff∃r∃nt (2) [May's Marathon: Day 6]

Hopaaaaa...

Unde am mai văzut noi schema asta?

Păi, de exemplu, ► aici

Să fixăm un pic perimetrul: Outer Range e un serial produs de și vizibil pe Amazon (inclusiv, are traducere & shit). Josh Brolin e star vehicle, Imogen Poots stă pe locul din dreapta. Printre producătorii executivi, Brad Pitt și Amy Seimetz

În venele sale pulsează soft elemente de thriller, mai detectăm și ceva social issues tipic americane (your land is actually my land, it's only business, deci ți-l luăm că, deh, toți vrem să mâncăm mai bine etc. + dispariția unei femei, fugă de acasă ori crimă nerezolvată?), însă amprenta cea mai apăsată e pusă pe mystery, căci o groapă apărută din senin, un soi de energie colcăind în legea ei, schimbă perspectiva funciarmente telurică a personajului principal (pe care-l cheamă Royal). Royal with cheese, vorba aia :))) 

Dar despre bizoni?

Destul deocamdată, ne mai auzim pe măsură ce progresez cu vizionarea. 

joi, 5 mai 2022

"Four is what...?" (111) Gaslit: Season 1 || Episode 1/2022 [May's Marathon: Day 5]


Some things are better left unsaid, zice-se. 

Nu știu dacă e totalmente ok sau oportun să rămână nespuse, văd, în schimb, că Starz a făcut un serial punând cap la cap mărturiile & perspectivele unor personaje de plan doi și trei implicate în ceea ce se numește Scandalul Watergate (pe care jumătate din lumea informată cât de cât îl știe din All the President's Men, filmul lui Pakula din 1976). 

John Mitchell (Attorney General), Martha Mitchell (soția acestuia, socialite cu simpatii democrate), John Dean (consilier la Casa Albă), Jeb Magruder (consilierul lui Mitchell) și mai ales Gordon Liddy, individul cu apucături de psihopat, șeful desemnat al operațiunii de spionaj, sunt pilonii pe care e construită narațiunea (lucrurile se întâmplă în ajunul alegerilor prezidențiale din '72).

Acum să nu vă așteptați să spoileresc sau pe-acolo. Voi pune doar lucruri pe care eu le găsesc relevante, cum ar fi, de exemplu, simetria conceptuală a primului episod (aveți cadrele mai sus). 

Smoke (la propriu) & mirrors ar putea fi titlul alternativ al acestui opener pentru că fix asta vedem. Mă rog, ar mai fi și fumurile pe care le au unii dintre cei implicați, unul mai dornic decât altul să pupe dosul președintelui pe cale de a fi reales. Apropo, CREEP e acronimul neoficial (la mișto, inside joke ce nu avea cum lipsi) sub care operează entitatea ce conduce campania lui Nixon, formulă care descrie cât se poate de corect tot contextul strategic & politic al momentului. 

Cât despre Nixon, el nu-i vizibil fizic în primele episoade, dar e peste tot în cameră, elefant de neocolit: în discursurile & adorația (ca să nu spun fanatismul) celor care încearcă să-i paveze calea spre al doilea mandat, la televizor, în spatele unor uși închise de unde-i răzbat vorbele pe înfundate sau râsul gâlgâitor. 

Înțeleg că punând încă o dată lupa pe un episod cel puțin jenant din istoria partidului (mă refer strict la percepția publică, de pe stradă, nu o dăm pe kissingereală), Gaslit i-a enervat (sensibili, na!) pe republicani: rating-urile primului episod pe diverse site-uri de profil, imdb included, au fost trântite masiv (5.4). Între timp s-au trezit și ceilalți și au echilibrat scorul, dar - cum se spunea pe vremuri în jurnalele de sport - meciul e deschis oricărui rezultat :))

Două vorbe despre distribuție: dacă într-unul din cadrele de mai sus ați recunoscut-o pe Julia Roberts (da, ea este, rolul Marthei Mitchell îi aparține), sper să-l fi bunghit și pe Sean Penn sub tona de prostetice în care doar ochii sunt neatinși (mie mi-a trebuit ceva să mă prind). Ei sunt viorile (sau contrabasurile) distribuției, însă intrări fulminante și-au făcut Betty Gilpin și Shea Whigham (în rolul deja menționatului Gordon Liddy). 

miercuri, 4 mai 2022

Cvasimilitudini III. 55: Red Dots 2.0 [May's Marathon: Day 4]

Screenshot from Mr. Turner (dir. Mike Leigh/2014)

Fix aici găsiți incipitul. Paralela aceea era cu un cadru dintr-un film de Zvyagintsev. O resuscitez acum pe alte coordonate și anume ale personajului interpretat de John Turturro (Irv) în Severance. În rutina vieții de outie e pictor (amator). Ca innie nu are niciun ecou al hobby-urilor practicate de jumătatea sa tăiată (severed e un concept corporatist de HR, iar outie & innie sunt cele două ramificații extrem de clar demarcate), deși în deambulările din interiorul Lumon se ciocnește de tot felul de tablouri. 

Ca pictor by choice opera sa de căpătâi pare a fi asta. Să desenez schema logică? Altădată, maratonul e o cursă de anduranță. 

luni, 2 mai 2022

duminică, 1 mai 2022

Stay for the credits (9) [May's Marathon: Day 1]

Ziceam în februarie (28) că următoarea alergare (alergătură?) consistentă pe blog, adică maratonul trimestrial, va fi în mai. Luna mai. Care tocmai a început. În teorie cu o pauză, oficial e zi liberă, practic cu o postare-anunț, fiindcă nu ținem toate sărbătorile legale la milimetru. 

Va fi un maraton cel puțin spectaculos, atât pot spune. Cum treaba asta nu vă implică decât din postura de martori ocazionali, opțiunea de a-l urmări vă aparține strictamente. 

miercuri, 20 aprilie 2022

Cvasimilitudini III. 54: Mecanici festivaliere

Mai întâi a fost lansat posterul pentru Quinzaine... (6 aprilie), întâmplare atipică fiindcă, de regulă, fratele cel mare iese primul cu vizualurile. Bine, ar fi trebuit să anunțe și juriul până la ora asta, doar că odată cu pandemia timeline-ul Festivalului de la Cannes a fost în permanență dat peste cap. 

Așa se face că, în data de 20 aprilie, cu mai puțin de o lună rămasă până la kick start (17 mai), nu este cunoscută nici componența juriului pentru competiția #Cannes75, nici selecția oficială în integralitate. Săptămâna trecută au fost anunțate 47 de titluri, între care și filmul lui Mungiu, RMN, în competiția mare, însă vor urma și altele. 

Posterul e acesta și are ca temă performance-ul foto (Blue Flight) al artistei peruviene Cecilia Paredes (practic i-au împrumutat imaginea cu totul). 


Foarte bine au făcut, au mizat pe multidisciplinaritate, context în care i-am contrapus acest cadru extras din filmul de debut (Peaux de vaches/1989) al Patriciei Mazuy, regizoare cu un parcurs sinuos (doar 4 titluri în aproape 30 de ani), revenită din fericire în prim-plan cu un titlu cât se poate de elocvent: Paul Sanchez est revenu! (2018). 


Între timp, și-a dezvelit și Quinzaine... selecția (o găsiți aici, sunt multe nume cel puțin interesante în listă), iar aseară târziu (undeva pe la 8 PM) hop și Cannes-ul cu posterul ediției curente, respectiv acesta.


Leit ultimul cadru din The Truman Show veți zice. Și chiar așa și este, explicația autorilor (preluată de aici) e limpede ca apa cristalină și sună așa (sublinierile îmi aparțin):

Acum, dacă suntem în punctul acesta, e păcat să nu pun și frame-ul din filmul lui Weir, așa că iată-l:


Doar că era păcat să vină singur, i-am găsit și un companion pe măsură. Cvasimilitudini concatenate, practic un trademark pentru acest blog. 

Screenshot from The Knight of Cups (dir.: Terrence Malick)

luni, 4 aprilie 2022

joi, 3 martie 2022

Cvasimilitudini III. 52: Frați întru freză

Screenshot from The Search for One-eye Jimmy (dir.: Sam Henry Kass/1994)

Marouane Fellaini (jucător de fotbal ex-Everton, Manchester United etc.)

Cine ar fi putut zice vreodată că John Turturro poate semăna atât de bine cu Marouane Fellaini? Well, zic eu, amu, după ce l-am găsit pe Turturro, cu frizura asta, într-un indie din '94.

miercuri, 2 martie 2022

ReDeMarxabil


Pleacă sau nu pleacă Iovănel de la stânga mi se pare cea mai tare frământare din ultima perioadă, comparabilă, poate, cu freamătul & zbuciumul ce au precedat plecarea lui Messi de la Barcelona 😃

Poate ar trebui inventată o platformă de tip transfermarkt.com, care în acest caz s-ar numi #transferMarxdotcom, pentru a vedea cum cresc sau scad șansele transferului spre centrul mai căldicel și degrabă primitor. Indicatorul de plusvaloare ar fi comentariile iscate de postarea cu pricina (o găsiți pe contul lui de fb, pare a fi devenit virală). 

luni, 28 februarie 2022

Milou-l Domnului să fie! [February's Marathon: Day 28]

C'est tout pour ce mois-ci, ne (re)vedem la maratonul din mai. 

Până atunci, cu unele excepții, blogul va fi mai mult la dispoziția cititorilor abonați. Pentru restul, nu știu ce să zic, tough shit! Eventual citiți-l pe Morozov ;) Google search rezolvă problema dacă numele nu vă spune nimic (greu de crezut, anyway).

Screenshots from Milou en mai/May Fools (dir.: Louis Malle/1990)