Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

16 noiembrie 2022

Jurnal de noiembrie (16) „Europeans are scarce” (Borges)

În urmă cu niște săptămâni a fost lansată pe Netflix o nouă versiune cinematografică a unui romnan clasic de război, All Quiet on the Western Front. A treia, cronologic vorbind și prima în formulă europeană, germană, mai exact (regizor Edward Berger), celelalte două fiind producții americane: una de studio, clasicizată la rândul său (Lewis Milestone, 1930) și alta pentru tv (Delbert Mann, 1979). 

Nu l-am văzut, contextul actual e și așa încărcat de conflicte armate, numai de filme de război nu-mi arde, înțeleg însă că ar ține cel mai aproape de materialul-sursă din toate punctele de vedere. 

Borges l-a văzut, în schimb. Da, da, acel Borges, doar că, v-ați prins, fâșneților, vorbesc de filmul din '30, pe care îl amintește în cronica scrisă pentru The Road Back (regizor James Whale, detalii mai la vale), un film din 1937 despre dificila reinserție în propriile vieți a unor soldați germani ce au luptat în WWI (bazat, de asemenea, pe romanul omonim al lui RemarqueDer Weg zurück). 

Iată ce notează Borges în ediția din noiembrie a revistei Sur:


Fragmentul de mai sus este extras din volumul a cărui copertă se vede mai jos.

Ediția este îngrijită de Edgardo Cozarinsky, regizor argentinian cu o carieră prodigioasă pe teren sud-american (nu prea cunoscut în Europa, totuși, nici măcar pentru circuitul festivalier), iar prologul îi aparține scriitorului Bioy-Casares, prieten bun cu Borges (au scris împreună câteva cărți). E scurt, îl las aici ca atare, bonus. 


De-a lungul celor 13 ani de colaborare cu Sur (1931 - 1944), Borges a scris 17 texte dedicate filmului și filmelor, toate incluse în volumul despre care fac vorbire aici. Relația sa cu cinematografia nu e arbitrară, ci așa cum o caracterizează Cozarinsky, labirintică:
«In 1935, when he published the original prologue to his Universal History of Infamy, Borges admitted that his first exercises in fiction derived from the films of von Sternberg. In 1940, when he published his Anthology of Fantastic Literature (compiled with Adolfo Bioy-Casares and Silvina Ocampo and serving as a nondiscursive manifesto, proceeding by example, for the literary choices illustrated by their later work), one of the seven lines giving information about Borges announced: "He writes, in vain, scripts for films...”»