Strange realisation: we are already (t)here. It's part of our cinephiliac reality now.
Blade Runner (R. Scott's version)
Apropo de versiunea lui Villeneuve (pentru că ambițiile sale s-au dus dincolo de o simplă continuare), prin 2019, în ianuarie, de ziua lui Rutger Hauer, m-am jucat pe fb de-a parodia, pornind de la Arghezi și Bade Ioane. Postez și aici rezultatul, mai mult sau mai puțin reușit, acolo ajungându-se mai greu la el.
B(l)ade Runnere, s-au tocmit să-ți facă
O continuare, habar nu am dac-o să-ți placă.
Dă-ți de pe masă scanner-ul deoparte,
Ca bate prea departe. Prea închis.
Eu ți-as cânta muțește, pe-acord de Vangelis…
Cum ți-ar plăcea ca ghiersul să mai fie?
De bărbăție și de vitejie?
Bărbat ai fost, o spune
Privirea ta, lucind metalic în genune.
Și ți-ai purtat prin lumi, a ta Gomora,
Cu mândrie, ca o coroană de sofora
Stau mărturie androizii, dar și Zhora.
Clădită-n suferință și răbdare
I-ai dat și sânge și sudoare.
Când ceasul dezrobirii ți-a sunat,
Și sânge și sudori le-ai înviat.
Ți-ai deșteptat și morții, și cu toții,
Ca atlanții,
S-au dovedit măreți și replicanții…
Kowalski, Rachael, Batty, Gaff
Și-au scuturat armurile de praf,
Șcriind cu sânge eternul epitaf:
Too bad she won't live! But then again, who does?
Să-ți facă ăștia un remake? De neînchipuit…
Și, totuși, cumva l-au ticluit.
Six! Seven! Go to Hell or go to Heaven!