Pe 3 noiembrie 2007 intra în sălile de cinema de la noi Before the Devil Knows You're Dead, film pe care istoria avea să-l consemneze drept ultimul în în portofoliul unui regizor care a dat istoriei moderne a cinematografiei o serie de titluri ilustre precum 12 Angry Men, Network, Serpico, Dog Day Afternoon... (puneți voi mai departe). Avea să fie ultimul și pentru prietenului său, Leonardo Cimino (actor cu o solidă carieră în teatru).
Am scris despre el pe blog mai demult și de fiecare dată când (re)văd secvența rezumată între parantezele colțuroase (preluată din textul pus aici), cum s-a întâmplat și astăzi, am aceeași reacție: Philip Seymour Hoffman a fost un actor uriaș, De neînlocuit!
[(...) Andy află cu o oră mai târziu decât restul lumii că nevasta (Marisa Tomei, într-o formă şi cu forme eclatante) îl „traduce”. Şi nu cu oricine, ci cu mezinul Hank (Ethan Hawke). Află chiar de la ea, înainte de a-l părăsi. Andy primeşte ştirea senin, nu suduie, nu protestează, nu cere explicaţii, nu ameninţă, nu transpiră. Efigie zen, nici un muşchi nu-i zvâcneşte pe chip, nici un rictus, nimic. Bolboroseşte din când în când ca un ventriloc abulic, sugrumând cuvintele, grohăind la limita inteligibilului. Excedată de această neaşteptată cómedie, tot doamna Hanson izbucneşte în lacrimi. „Ai putea măcar să te enervezi şi tu puţin”, ţipă ea printre sughiţuri.
Nu, nu e comedie, ci o secvență dintr-un film intens, rafinat și surprinzător, o secvență despre care Sidney Lumet avea să spună că a fost „one of the most extraordinary scenes of acting with which I have ever been involved”.]
La momentul acela, la fel ca Skolimowski acum (EO e un manifest artistic în sine), Lumet era mult mai înfipt stilistic și mai îndrăzneț decât contemporanii săi blazați sau conformiști.