Hello, stranger...

Hello, stranger...

This is a private blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

duminică, 26 februarie 2017

Coliba unchiului Oscar (ediția 2017)

I-am zis eu #alternativeOscar, dar nu e chiar așa.
Adică nu vă așteptați să găsiți mai jos (toate) categoriile pentru care AMPAS acordă premiile alea ce pun lumea în mișcare.
De fapt, o parte din superlativele astea apăreau pe blog în anii trecuți în format individual. Acum le-am grupat sub aceeași umbrelă. Ceva mai valoroasă decât cea de referință. Cam asta e tot.

Best „mots de passe”

Screenshots from Money Monster (dir. Jodie Foster/2016)

Nu, nu e o vorbă de dânșii inventată, ba din contră, e chiar o noțiune plină de sens. Premianții din anii trecuți sunt aici, respectiv aici.

Best „Repeat after me” scene

Excerpt from Hail, Caesar! (dir. Joel & Ethan Coen/2016) 

Most awkward sex scene: Boi Neon/Neon Bull (dir. Gabriel Mascaro/2015)

[Password: mascaro15]

Pe lângă câștigător, la categoria asta am avut alte patru opțiuni (sau nominalizări, ca să păstrez terminologia consacrată): Toni Erdmann, Sparrows, Aquarius și Rester vertical. Toate se calificau cu brio pentru marele premiu (hahahaha), totuși a trebuit să aleg una singură. M-am oprit asupra celei pe care o vedeți mai sus din trei motive: e trasă dintr-o bucată, concepția planului-secvență, incluzând aici și mișcarea actorilor în cadru, e top notch, plus naturalețea naturalismului (sexul e pe bune, nesimulat). Am reușit totuși să fac un pic de dreptate și am relocat secvența din filmul lui Guiraudie în altă secțiune (cea care urmează).

Best use of music: Rester vertical (dir. Alain Guiraudie/2016)

[Password: guiraudie16]

De fapt, nu doar aici, în momentul pe care mai toți îl consideră șocul maxim al filmului, ci și-n alte două-trei situații, Guiraudie mizează pe impactul diegetic al muzicii (fără versuri). Fie că e vorba de Pink Floyd, fie de alte formații greu recognoscibile (în secvența de față folosită piesa Away a celor de la Wall of Death), muzica lovește exact unde și ce trebuie. Ceea ce nu se poate spune, de exemplu, despre American Honey, unde cheesiness-ul și prostul plasament al unor hituri e realmente copleșitor (in a bad way).

Best director cameo: Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea/2016)


Hai, nu vă dați acu' mari că l-ați recunoscut că nu vă cred nici picurați cu ceară...

Best line(s) containing the words „dick” and/or „fuck” (or their derivatives)

 

Premianți mai vechi: 2014, 2013 și 2012.

Best editing: Kim Sun-Min (Goksun/The Wailing, dir. Na Hong-Jin/2016)


În termeni de orice, secvența de mai sus atinge perfecțiunea. Rar am văzut paroxismul mai bine dozat/montat ca aici. Și atenție, filmul nu-i  your regular horror. E un soi de Memories of Murder. With a twist.

„It's a Kind of Magic” Award


Un gimmick simplu, aparent la îndemâna/îndecapul oricui, și totuși numai lui Almodóvar îi iese atât de natural. Mind blowing.

Best live act in a film feature: Christopher Walken in One More Time (dir. Robert Edwards/2015)


Most overlooked male performance of the year: Logan Marshall-Green in The Invitation (dir. Karin Kusama/2015)

Forget Tom Hardy! There's a new rising star in town.

Best director & documentary: Gianfranco Rosi - Fuocoammare (2016)

 

Best cinematography 

Screenshots from Certain Women (dir. Kelly Reichardt/2016)

Best closing song: Si no te vas - Chavela Vargas

duminică, 12 februarie 2017

Cvasimilitudini II.79 [Levitation]

Screenshot from Birdman, or (The Unexpected Virtue of Ignorance) [dir. Alejandro González Iñárritu/2014]

 Screenshot from La giovinezza||Youth (dir. Paolo Sorrentino/2015)

miercuri, 1 februarie 2017

Cvasimilitudini II.78 [Quand les roses et autres fleurs...]

Screenshot from Bara no sôretsu/Funeral Parade of Roses (dir. Toshio Matsumoto/1969)

Screenshot from J'irai comme un cheval fou (dir. Fernando Arrabal/1973)