I-am zis eu #alternativeOscar, dar nu e chiar așa.
Adică nu vă așteptați să găsiți mai jos (toate) categoriile pentru care AMPAS acordă premiile alea ce pun lumea în mișcare.
De fapt, o parte din superlativele astea apăreau pe blog în anii trecuți în format individual. Acum le-am grupat sub aceeași umbrelă. Ceva mai valoroasă decât cea de referință. Cam asta e tot.
Best „mots de passe”
Screenshots from Money Monster (dir. Jodie Foster/2016)
Nu, nu e o vorbă de dânșii inventată, ba din contră, e chiar o noțiune plină de sens. Premianții din anii trecuți sunt aici, respectiv aici.
Best „Repeat after me” scene
Excerpt from Hail, Caesar! (dir. Joel & Ethan Coen/2016)
Most awkward sex scene: Boi Neon/Neon Bull (dir. Gabriel Mascaro/2015)
[Password: mascaro15]
Pe lângă câștigător, la categoria asta am avut alte patru opțiuni (sau nominalizări, ca să păstrez terminologia consacrată): Toni Erdmann, Sparrows, Aquarius și Rester vertical. Toate se calificau cu brio pentru marele premiu (hahahaha), totuși a trebuit să aleg una singură. M-am oprit asupra celei pe care o vedeți mai sus din trei motive: e trasă dintr-o bucată, concepția planului-secvență, incluzând aici și mișcarea actorilor în cadru, e top notch, plus naturalețea naturalismului (sexul e pe bune, nesimulat). Am reușit totuși să fac un pic de dreptate și am relocat secvența din filmul lui Guiraudie în altă secțiune (cea care urmează).
Best use of music: Rester vertical (dir. Alain Guiraudie/2016)
Best use of music: Rester vertical (dir. Alain Guiraudie/2016)
[Password: guiraudie16]
De fapt, nu doar aici, în momentul pe care mai toți îl consideră șocul maxim al filmului, ci și-n alte două-trei situații, Guiraudie mizează pe impactul diegetic al muzicii (fără versuri). Fie că e vorba de Pink Floyd, fie de alte formații greu recognoscibile (în secvența de față folosită piesa Away a celor de la Wall of Death), muzica lovește exact unde și ce trebuie. Ceea ce nu se poate spune, de exemplu, despre American Honey, unde cheesiness-ul și prostul plasament al unor hituri e realmente copleșitor (in a bad way).
Best director cameo: Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea/2016)
Best director cameo: Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea/2016)
Hai, nu vă dați acu' mari că l-ați recunoscut că nu vă cred nici picurați cu ceară...
Best line(s) containing the words „dick” and/or „fuck” (or their derivatives)
Premianți mai vechi: 2014, 2013 și 2012.
Best editing: Kim Sun-Min (Goksun/The Wailing, dir. Na Hong-Jin/2016)
În termeni de orice, secvența de mai sus atinge perfecțiunea. Rar am văzut paroxismul mai bine dozat/montat ca aici. Și atenție, filmul nu-i your regular horror. E un soi de Memories of Murder. With a twist.
„It's a Kind of Magic” Award
Un gimmick simplu, aparent la îndemâna/îndecapul oricui, și totuși numai lui Almodóvar îi iese atât de natural. Mind blowing.
Best live act in a film feature: Christopher Walken in One More Time (dir. Robert Edwards/2015)
Most overlooked male performance of the year: Logan Marshall-Green in The Invitation (dir. Karin Kusama/2015)
 |
| Forget Tom Hardy! There's a new rising star in town. |
Best director & documentary: Gianfranco Rosi - Fuocoammare (2016)
Best cinematography
Screenshots from Certain Women (dir. Kelly Reichardt/2016)