Pasolini/Porcile (1969) versus Dumont/P'tit Quinquin (2014)
În ambele cazuri vorbim de abandonul voluntar al vieții din cauza interferențelor ideologice în viața privată. În condițiile în care libertatea individuală își pierde sensul ce sens ar mai avea viața? Atât Julian, cât și Eve, cele două personaje carotate de societate, părăsesc scena prin a fi mâncate de porci. Împinsă ca și ei până la consecințele ultime, metafora se dematerializează devenind realitate stricto sensu.
Colonizare contra (auto)coșonizare, cu alte cuvinte.
Pentru cei situați în afara contextului fragmentele astea e posibil să nu însemne nimic. Pentru ceilalți asemănarea e mai mult decât izbitoare.
Dar na, mai avem și ipocrizia la îndemână.
Colonizare contra (auto)coșonizare, cu alte cuvinte.
Pentru cei situați în afara contextului fragmentele astea e posibil să nu însemne nimic. Pentru ceilalți asemănarea e mai mult decât izbitoare.
Dar na, mai avem și ipocrizia la îndemână.