Screenshot from The Cheap Detective (dir.: Robert Moore/1978)
Screenshot from Saint Omer (dir.: Alice Diop/2022)
Privind cu atenție acest frame, identificăm 3 cadre distincte, fiecare legat direct de personajul central (pe nume Rama). Niciunul nu e acolo ca să fie acolo, toate fac parte dintr-o geografie simbolică a unui spațiu în care ea ar trebui să se încadreze, to fit in, doar că e exact pe dos: resimte înstrăinarea în și din plin. E un sentiment ce o va urmări constant (la o intensitate variabilă, dar mereu acolo).
Practic, personajul central e în relație cu toate cele trei rame. Cea mai subtilă se leagă de zâmbetul abia schițat al Giocondei, undeva spre finalul filmului, echivalent cu un breaking sau boiling point ce-i va răsturna întreaga perspectivă nu doar asupra cazului pe care-l documentează, ci și în raport cu lumea.
Îmi dau seama în contextul ăsta că titlul unui roman celebru de Arthur C. Clarke, Rendez-vous cu Rama, capătă o semnificație complet nouă (literally speaking).