Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

03 ianuarie 2022

"Four is what...?" (108) [Nuevo Orden/2020]

În secolele XIV-XVI, verdele era o culoare asociată pericolului și fricii, afirmă Michel Pastoureau în volumul listat mai jos, pentru ca peste ale câteva sute de ani (XIX-XX) să devină o culoare a liniștii (liniștirii/relaxării). 

Revin la acel segment de Ev Mediu fiindcă am remarcat în destule filme din ultimii ani o revenire, un apel recurent la simbolistica verdelui în acea epocă. Aceea era o perioadă, zice Pastoureau, în care culoarea în speță apare în special în contexte negative, nefaste: bestiarul diavolului este populat de târâtoare verzi, personajele malefice din picturi și poeme poartă veșminte verzi, avem și un Green Knight în persoană... Verzificare pe toată linia.

În același context este repusă pe tapet și reputația îndoielnică a ochilor verzi, indicatori ai mefienței, trădării și răutății (citez din ediția italiană, nu am alta în casă, am citit cartea în studenție, la bibliotecă, și mulțumesc domnului profesor Toader Nicoară pentru includerea ei în bibliografie):

Sono gli occhi dei traditori, dei cavalieri felloni, dei Giuda, delle meretrici e delle iettatrici, specialmente se sono piccoli e infossati. Sono anche gli occhi del basilisco, mostruoso gallo serpentiforme dal corpo pieno di veleno e dallo sguardo assassino. Sono anche gli occhi del basilisco, mostruoso gallo serpentiforme dal corpo pieno di veleno e dallo sguardo assassino. Talvolta lo stesso diavolo viene raffigurato con gli occhi verdi. Un detto in uso nel XVI proclama che uomini e donne con gli occhi di quel colore sono destinati a raggiungerlo nel suo antro infernale: «Au Paradis les yeux gris, au Purgatoire les yeux noirs, en Enfer les yeux verts*» (In Paradiso gli occhi grigi, in Purgatorio gli occhi neri, all’Inferno gli occhi verdi).”

* Formularea îi aparține lui Henri Bouguet. 

Nu mai insist, ați prins ideea, sunteți deștepți, altfel nu ați trece p-aici atât de des și atât de mulți (#spasiva). Mai bine vă arăt cum folosește Franco acest verde în thriller-ul său distopic ce a indispus tot soiul de persoane cu attention span redus. 


On topic găsiți și postarea despre regimul culorii verzi în Nocturnal Animals și, mai recent, adică anul ăsta, în Annette