Aici vorbim despre propensiunea lui Carax pentru această culoare, omniprezentă de altfel în Holy Motors și Anette.
Speaking of which m-aștept să aibă parte de o receptare afectată de aprehensiunile noastre față de un dispozitiv (musical-ul) în interiorul căruia Carax alterează regulile jocului/genului.
De asemenea, intarsiile autobiografice într-un discurs oricum nonlinear pot fi și ele un factor perturbator pentru unii, clarificator pentru alții, mai ales că sunt cât se poate de limpede semnalizate (de pildă, acel interludiu oniric #metoo este o trimitere cât se poate de evidentă la Sharunas Bartas).
Nu știu, sper să nu fie cazul, însă Annette ar putea suferi de sindromul Pola X, flop masiv în cariera lui Carax. Partea faină în astfel de situații e că la anumite intervale de timp orice rateu are parte de o reevaluare.
