Q: Mi-aduc aminte de un titlu faimos apărut într-un ziar undeva prin iunie ‘90: „Șarpele difuzării presei”. Nu cred că-i nevoie să-l traduc, doar îl translatez spre filmul vostru: ce șarpe și-a băgat coada de nu s-a putut vedea pe marile ecrane on daily basis? Din perspectiva asta, este filmul vostru un (studiu de) caz?
A; Câștigarea premiului pentru Cel mai Bun
Film Românesc la TIFF 2024 a fost o mare surpriză pentru noi. În acel moment, chiar
credeam că distribuția în cinematografe va fi o simplă formalitate. Am avut
discuții cu mai mulți distribuitori, iar răspunsurile au fost, în general,
pozitive. Dar, în cele din urmă, nu s-a concretizat nimic.
Se pare că piața lansărilor românești a
devenit extrem de aglomerată. În toamna trecută, până la finalul anului,
aproape în fiecare săptămână a fost lansat un film românesc, fie că era vorba
despre o producție comercială, fie despre un titlu de festival. În acest
context, a fost greu să găsim un distribuitor dispus să-și asume lansarea unui fake documentary care amintește de
investigațiile Recorder.
Totuși, din aceste discuții ne-a rămas în
minte o observație făcută de un distribuitor: „Filmul vostru nu e de cinema, e
de online.” Am tot revenit la această idee, iar când am văzut campania celor de
la Carbon din toamna trecută, ni s-a
părut că poate fi un model de distribuție care chiar funcționează.
Ce facem acum este, într-un fel, un
experiment. Unul destul de nou pentru piața din România. Sperăm să descoperim
în zilele următoare că am luat cea mai buna decizie pentru Clasat.
Q: Îmi
mai aduc aminte și că un alt film care a întrunit sufragiile publicului la
TIFF, „Capra cu trei iezi”, a fost un hit de box office (raportat la proporțiile
pieței din RO), fiind distribuit, dacă nu mă-nșel, de Transilvania Film. Ce n-a
avut Clasat sau ce-a avut, de ce n-a făcut click?
A: Capra cu
trei iezi este un film de gen, un horror bine
executat, din care mi-a rămas pe retină imaginea cu capetele la fereastră. Atât
eu, cât și Horia credem că piața românească de cinema are nevoie de mult mai
multe filme de gen, inclusiv thrillere, pe care le iubim și ca spectatori, și
ca autori. Iar Clasat este, până la
urmă, un thriller. Doar că, fiind construit ca faux documentaire, el se apropie mai degrabă de un film
experimental decât de unul de gen, în sens clasic.
Din discuțiile cu distribuitorii, am înțeles că este un film greu de încadrat, greu de „vândut” și, implicit, cu un factor ridicat de risc. Cred că, în final, asta a cântărit cel mai mult în decizia lor de a spune „pass”. De aici am preluat noi inițiativa, împreună cu partenerii de la Glitch Shop, care au creat această campanie foarte catchy, ce a prins bine la public, în care le cerem oamenilor să declaseze filmul în cele patru zile de difuzare online, între 24 și 27 aprilie. Chiar suntem curioși câți vor dori să-l vadă.
Q; Până la urmă tot c-un click se rezolvă pentru a-l vedea. Online, via un site construit de voi. Eu știu că sunt ceva platforme în RO, cum de nu a fost niciuna
interesată?
A: După ce nu s-au legat discuțiile pentru o
distribuție clasică, am luat în calcul să mergem direct spre streaming, dar nu
am fi avut o lansare a filmului așa cum ne doream, ci ar fi fost fix o altă
adăugare de film în biblioteca lor. Filmul s-ar fi pierdut printre ce era deja
acolo. Iar Clasat, pentru temele pe
care le aduce în discuție, merită să fie văzut de cât mai mulți oameni, mai
ales acum, înainte să mergem iar la vot.
Din acest motiv am zis să facem o mică nebunie și să încercăm o lansare pe platforma
noastră. Acolo am putut construi totul de la zero, așa cum ne-am imaginat și
cum am agreat împreună cu partenerii de la Glitch și cu developerii de la
Admirtech.
Sincer, suntem destul de mândri de campania pe
care am reușit s-o construim. E clar că s-a creat un buzz real în jurul filmului și al lansării și nu suntem convinși
că am fi reușit același impact printr-o campanie clasică de distribuție.
Ne-ar plăcea ca prin această lansare să ajungem la un public cât mai larg, dar și cât mai divers, inclusiv în locuri în care o lansare clasică ar fi fost greu de realizat: români din diaspora sau din localități în care încă nu există cinematografe.
Acesta este, de altfel, un mare avantaj al
lansării online. Filmul poate ajunge la oricine are acces la un dispozitiv
conectat la internet. Iar ca bonus, un singur acces cumpărat oferă șansa mai
multor prieteni să-l vadă împreună, în același loc/spațiu, pe același ecran, ceea
ce nu se poate face cu un bilet de film la cinema.
Q: De ce-l țineți la vedere sau de ce-l declasificați doar câteva zile (24 - 27 aprilie)?
A: Ne-am dorit să creăm un sentiment de urgency. Noi, ca specie, și poate mai
ales noi, ca români, avem tendința de a „lăsa pe mâine”. Ne-am gândit că o
lansare online extinsă pe o perioadă nedefinită sau prea lungă ar putea,
paradoxal, să ne dezavantajeze din acest motiv.
În același timp, faptul că filmul este disponibil doar timp de patru zile ne ajută să ne concentrăm energia de marketing și promovare într-un mod mai eficient, cu un scop clar: o fereastră bine definită, în care filmul poate fi văzut.
Q: Care-i faza cu industria filmului din RO din moment ce voi, practic, ați lucrat în regim de guerilla filmmaking (buget cvasiinexistent, în distribuție sunt prieteni și prieteni ai prietenilor, veniți fără fee-uri, plus tot soiul de privațiuni)?
A: Eu, personal, cred că e greu să numim ceea ce se întâmplă în acest domeniu, în România, o industrie. Sunt extrem de puține companii care produc filme în adevăratul sens al cuvântului, iar cele care reușesc să facă filme profitabile pot fi numărate pe degetele de la o mână.
Marea majoritate a filmelor sunt produse ca formă de artă, cu sprijin consistent din partea statului, prin fondurile oferite de CNC. Fără aceste finanțări, probabil că numărul de filme realizate anual în România ar coborî din nou sub pragul zecilor, înspre o singură cifră.
Iar asta e ușor de explicat prin ce s-a întâmplat atât înainte de revoluție cât și după. Nici acum, după atâția ani de capitalism, nu avem suficiente cinematografe raportat la populație. Exemplele pozitive, cum e cel din Timișoara, sunt excepții care ar trebui salutate și replicate.
Pe lângă această problemă generală, sistemul de finanțare de la CNC funcționează, în mod firesc până la un punct, pe bază de merit și track record. Dar asta înseamnă că punctajele favorizează automat casele de producție mari, chiar și la secțiunea „debut”. Pentru noi, cu o casă de producție la început de drum și doi regizori debutanți, a fost imposibil să accesăm fonduri pentru lungmetraj. Singurele finanțări obținute au fost pentru două scurtmetraje de animație.
Iar, din păcate, pentru că am făcut Clasat, am pierdut și șansa de a mai aplica la secțiunea „debut”, unde aveam o minimă speranță. Premiul de la TIFF nu ne ajută nici el, pentru că, deși important, nu este recunoscut ca premiu internațional în grila de punctaj a CNC.
Suntem, pare-se, într-un catch-22: ca să obținem finanțare, trebuie să demonstrăm că putem face filme de succes. Dar ca să putem face filmele pe care ni le dorim, cu adevărat, ar fi de mare ajutor o finanțare inițială. Avem încredere că aceste filme ar putea avea o șansă reală în festivaluri internaționale, dar trebuie să ni se ofere ocazia să le facem.
Q; Ce ați face diferit și ce nu ați mai face deloc după experiența asta?
Clasat l-am face, cu siguranță, din nou. Ne-a ajutat să ne demonstrăm nouă că putem șlefui atât o poveste, cât și un film de lungmetraj. Și, poate la fel de important, ne-a ajutat să demonstrăm și breslei că suntem o voce serioasă, muncitoare, talentată, una care merită să fie luată în considerare.
Dacă ar fi să schimbăm ceva, probabil am petrece mai mult timp în perioada de filmare. Am investi mai multe zile, pentru a face filmul mai antrenant. Asta ar fi însemnat, evident, un efort financiar și de energie mai mare, pe care, la momentul respectiv, nu eram siguri că ni-l putem permite. Dar privind în urmă, credem că ar fi meritat un nou hei-rup.
Altfel, din tot acest proces am învățat enorm, atât despre producție, cât și despre distribuție. Și acum abia așteptăm să vedem câți oameni vor cumpăra acces pe clasat.ro și vor viziona filmul în cele patru zile, între 24 și 27 aprilie.
Ieșim din această experiență mai informați, mai educați, dar și mai plini de energie. Abia așteptăm să ne apucăm de următorul film!
