Scriu iar despre 432, filmul lui Mungiu, fiindca am aflat un lucru absolut incredibil pentru tara in care se intampla (Franta): "Choisir la vie", o asociatie ce lupta impotriva avortului, un fel de Civic Media cu agenda nisata, i-a cerut ministrului francez al educatiei sa se opuna editarii filmului pe DVD si difuzarii lui ca material didactic in scolile hughenote, deoarece face "o veritabila propaganda pro-avort si (reprezinta) un pericol pentru elevi". La intrebarea, bun, da' de ce trebuia ca filmul sa fie difuzat in "lacasele" de invatamant din Hexagon raspunsul e simplu: pentru ca la Cannes a primit si Premiul Educatiei Nationale (la ora aceea, pe noi ne-a interesat doar Palme d'Or-ul, cum era si firesc, si nu am remarcat distinctia aditionala).
Sunt doua posibile explicatii: ferventii osteni anti-avort sunt fie fundamentalisti crestini (stupizi si ignoranti), fie prizonieri sau nostalgici ai marxismului bolsevic, niciodata trait pe propria epiderma, dar foarte prizat la nivel de utopie tangibila in Franta celei de-a patra si-a cincea Republici. Cert e ca numitorul comun il reprezinta dogmatismul ambelor categorii, iar asta ma obliga sa imi amintesc de strania intersectare a socialismului cu crestinismul, care desi antagonice si reciproc excluzive ca structura, sunt coplanare in materie de stigmatizare a intreruperii voluntare de sarcina. In Romania ceausista existau forme si mai aberante de convietuire: pe de o parte regimul ateist darama biserici, pe de alta punea in practica un deziderat al Bisericii interzicand avortul.
Cum "432" se bazeaza chiar pe un episod decupat din acea perioada, valoarea educativa a peliculei pentru liceenii francezi de extractie eclectica (maghrebieni, africani, musulmani etc) are mai degraba tangenta cu aria curriculara "om si societate" (ce frumos suna, nu?), cu istoria, istoria mentalitatilor in particular, nu cu propaganda pro-avort. Daca vor pelicule propagandistice, componentii falansterului de ecologisti ai copulatiei ar putea incerca niste productii Leni Riefenstahl sau daca acestea sunt mai greu de gasit, sunt suficienti Michael Moore (orice) sau Michael Bay (Pearl Harbor).
Off topic:
In viziunea lui Popper sfarsitul democratiei era sinonim cu sfarsitul lumii. Mai exact, unica modalitate de a elimina democratia este sfarsitul lumii. Numai ca democratia poate sa moara si lumea sa mearga bine merci inainte, asa cum au demonstrat-o sistemele totalitare, inlocuind-o cu un mutant: democratia socialista. Din aceasta perspectiva, incep sa cred ca alegerea titlului Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii pentru filmul lui Mitulescu nu e intamplatoare sau gratuita!
Sunt doua posibile explicatii: ferventii osteni anti-avort sunt fie fundamentalisti crestini (stupizi si ignoranti), fie prizonieri sau nostalgici ai marxismului bolsevic, niciodata trait pe propria epiderma, dar foarte prizat la nivel de utopie tangibila in Franta celei de-a patra si-a cincea Republici. Cert e ca numitorul comun il reprezinta dogmatismul ambelor categorii, iar asta ma obliga sa imi amintesc de strania intersectare a socialismului cu crestinismul, care desi antagonice si reciproc excluzive ca structura, sunt coplanare in materie de stigmatizare a intreruperii voluntare de sarcina. In Romania ceausista existau forme si mai aberante de convietuire: pe de o parte regimul ateist darama biserici, pe de alta punea in practica un deziderat al Bisericii interzicand avortul.
Cum "432" se bazeaza chiar pe un episod decupat din acea perioada, valoarea educativa a peliculei pentru liceenii francezi de extractie eclectica (maghrebieni, africani, musulmani etc) are mai degraba tangenta cu aria curriculara "om si societate" (ce frumos suna, nu?), cu istoria, istoria mentalitatilor in particular, nu cu propaganda pro-avort. Daca vor pelicule propagandistice, componentii falansterului de ecologisti ai copulatiei ar putea incerca niste productii Leni Riefenstahl sau daca acestea sunt mai greu de gasit, sunt suficienti Michael Moore (orice) sau Michael Bay (Pearl Harbor).
Off topic:
In viziunea lui Popper sfarsitul democratiei era sinonim cu sfarsitul lumii. Mai exact, unica modalitate de a elimina democratia este sfarsitul lumii. Numai ca democratia poate sa moara si lumea sa mearga bine merci inainte, asa cum au demonstrat-o sistemele totalitare, inlocuind-o cu un mutant: democratia socialista. Din aceasta perspectiva, incep sa cred ca alegerea titlului Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii pentru filmul lui Mitulescu nu e intamplatoare sau gratuita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu