Asemeni lui Bernard-Henri Lévy, fascinat şi intrigat de organizarea socială şi ansamblul mentalitar din Statele Unite, Umberto Eco povesteşte în Călătorii în hiperrealitate (termen lansat, pare-mi-se, de Baudrillard, în 1986, într-o carte dedicată aceluiaşi spaţiu) cum a descoperit America. Demersul lui B.-H. Lévy mi se pare încă şi mai interesant (citeam deunăzi că romanii nu aveau acest cuvânt în vocabular), fiindcă rescrie - spectaculos, savant, seducător şi la distanţă de 100 de ani - o carte clasică: Democraţia în America de Alexis de Tocqueville.
Screenshot from Bad Santa (dir. Terry Zwigoff, 2003)
Revenind la Eco: chiar şi mitologia americană are o formă tangibilă, observă el. De Crăciun, Santa Clauşi de toate mărimile tronează în fiecare magazin, iar eroii din desenele animate îşi fac veacul prin Disneyland în fiecare zi lăsată de Dumnezeu, inclusiv în a şaptea. Prin analogie, observă cărturarul italian, dacă grecii antici îşi sărbătoreau eroii în poezii epopeice recitate la focuri de tabără, americanii moderni le strâng mâna în costumele lor originale.
Screenshot from The Thin Red Line (dir. Terrence Malick, 1998)