👿 Mă uit oarecum amuzat la stropșiții care scriu despre filme p-aici, mă rog, unii se luptă cu autorii lor, se pare că au vocație de cari înainte de altele, mais passons, și nu zăresc nimic valid spus despre Macbeth-ul fratelui Coen. Nu se poate, nu se poate, aia e, mă orientez spre alte puncte cardinale și, ce să vezi, dau peste lucruri și analogii ebluisante.
Cum este, de pildă, cea de aici, pe care v-o și recomand:
💬 „In one particularly poignant scene, Macbeth faces a sea of Arches, hallucinating a dagger. The Arches, in a sense, are portals, and as he monologues, he walks through them one by one, crossing the precipice of every binary opposition in his way: dark to light, good to evil, sanity to insanity, ignorance to omniscience, choice to destiny, impermanence to permanence. The Arches are what give him the opportunity to mourn the shedding of skin. (...) If there's another place where the Arch's main character energy shines through it is, without a doubt, on Instagram, where they proliferate through filters and templates.”
Restul, în fine, forma completă e ⏩ aici. 👂
Când găsiți la noi ceva similar sau pe-aproape, rogu-vă, anunțați-mă. #Mulțu 😁