Filmul ăsta e atât de dur în materie de realism al portretizării dependenței de droguri (heroină) încât, prin comparație, Requiem For A Dream sună ca o baladă de Topârceanu.
Narcodiseea protagonistei (Vera Christiane Felscherinow, de unde și numele filmului) e redată aproape documentar, în locurile în care întâmplările propriu-zise s-au petrecut, mulți dintre figuranți apărând, de fapt, as themselves.
Doar secvențele cu Bowie live sunt filmate în altă parte. Care Bowie, mă rog, un concert de-al său, e trigger point-ul întregii povești.
P.S.: Uli Edel, aici la debut, a devenit (ceva mai) celebru cu The Baader Meinhof Complex, altă descindere în traumele Germaniei din deceniul 7 al secolului trecut, la fel ca în cazul acestui Christiane F.
P.P.S: Recomand, also, cartea (tradusă inițial în 2015 și reeditată anul trecut într-o altă ținută grafică - mai puțin reușită aș zice).
Plus documentarul difuzat relativ recent pe Arte: Moi, Christiane F, 13 ans, droguée, prostituée: Une génération perdue (dir.: Claire Laborey). Dați un semn pe fb dacă nu-l găsiți ;)
