Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

30 aprilie 2011

Kubrick in the mix!


Superb animated timeline of Stanley Kubricks filmography by animator Martin Woutisseth.

P.S.1: Special kudos unui prieten apropiat al blogului care din timp în timp îmi semnalează astfel de nestemate!
P.S.2: Ştiu nişte domni care vor aprecia plenar şi indisolubil acest short feature!
P.S.3: Mâine veţi găsi aici review-ul la Biutiful!

29 aprilie 2011

Close & brief encounters of the third kind (VIII)*

Gregory Peck & Tom Cruise in... Rain Man's Agreement (dir. Barry Kazan)




*To whom it may concern: this is a joke, of course!

28 aprilie 2011

Cvasimilitudini (XX la pătrat)

Screenshot from I girasoli (dir. Vittorio de Sica/1970)

Screenshot from The Russia House (dir. Fred Schepisi/1990)

25 aprilie 2011

Semnătura filigranată a unui "auteur"!

Pentru cei ce se întrebau cam la ce ocupaţiuni mintale, implicit cinematografice, îi stă capul lui Michael Mann, iată răspunsul:

Aşadar, domnul Mann e producător executiv pentru Luck, o miniserie HBO dedicată faunei, florei şi vân(z)ătorilor de himere din lumea pariurilor hipice. Pe generic, două nume grele din Hollywoodul Mare (Dustin Hoffman & Nick Nolte) şi câteva de nădejde din Hollywoodul Mic (Richard Kind, Dennis Farina, John Ortiz - unul din preferaţii de dată recentă ai lui Mann, toţi specializaţi în roluri secundare desenate exemplar şi colorate pe măsură!). Ce mai încolo şi-ncoace? Mi-e foarte clar din imaginile astea că de la primul şi până la ultimul cadru producţia poartă semnătura lui Mann în relief. I-am putea spune... Mannogramă!

24 aprilie 2011

Flash post


Singurul lucru pe care l-am apreciat la filmul ăsta a fost campania deşteaptă de promovare!

P.S.: Pentru cei ce au ajuns pe blog mai recent, un post tematic. Mai ales că acum am ieşit din post! 

22 aprilie 2011

Graţia unei răzvrătite


În această fotografie de pe coperta albumului realizat de Serge Toubiana pentru filmul The Misfits (1961), practic un fel de making of cu ilustrate, Marilyn Monroe e surprinsă travelling without moving. Vine spre noi şi, în acelaşi timp, pare că se îndepărtează. Încă un pas sau doi şi iese din cadru. În maiestuoasa-i trecere, întoarce capul spre ţanţoşul Clark Gable, aşa, într-o doară, zâmbindu-i dulce-protocolar. Halatul dă să se desfacă, iar ea-l strânge la piept, încrucişându-şi mâinile, de parcă ar vrea să se îmbrăţişeze. Ca şi când s-ar apăra sau poate doar pentru a se încălzi. Un gest instinctiv, simplă cochetărie sau un gest ce reverbera difuz chinurile private? Peste nici un an de zile, în 5 august 1962, Marilyn ieşea definitiv din cadru. Se plictisise să-şi ţină de urât şi să se ţină singură în braţe.

Însemnarea aceasta, pe lângă faptul că e scrisă cu gândul la prezenţa absentă a cuiva, are şi darul de a vă reaminti că ulimul număr al Dilemei Vechi se vinde împreună cu dvd-ul The Misfits (dir. John Huston/1961). Dacă aş fi în locul vostru, n-aş rata ocazia!

21 aprilie 2011

Biutiful (auto-promo)


În curând aici şi, după 1 Mai, şi în altă parte, câteva gânduri despre Biutiful. Până atunci poate-l vedeţi cu toţii pentru a putea să-l croşetaţi. Cu alte cuvinte, pentru acest review intenţionez să vă dau posibilitatea de a spune una, alta...

18 aprilie 2011

Monday Monologues (XXXIII)


Voilà! In view, a humble vaudevillian veteran, cast vicariously as both victim and villain by the vicissitudes of fate. This visage, no mere veneer of vanity, is a vestige of the vox populi, now vacant, vanished. However, this valorous visitation of a bygone vexation stands vivified, and has vowed to vanquish these venal and virulent vermin vanguarding vice and vouchsafing the violently vicious and voracious violation of volition. 

The only verdict is vengeance; a vendetta held as a votive, not in vain, for the value and veracity of such shall one day vindicate the vigilant and the virtuous. Verily, this vichyssoise of verbiage veers most verbose vis-à-vis an introduction, so let me simply add that it's my very good honour to meet you and you may call me V. (Hugo Weaving as V. in V for Vendetta, dir. James McTeigue/2006)

17 aprilie 2011

How Mike Leigh makes a Film


More ideas from Leigh here!

The filmmaker is known for his idiosyncratic creative process in which he and his actors create the film together through workshopping and improvisation.

15 aprilie 2011

Herzog reloaded


Psychology TodayDo you have any formal interest in psychology?
Werner Herzog: I loathe psychology as one of the major faults of our civilization nowadays. There’s something not right about this amount of introspection. I can only give you a metaphor: When you move into an apartment, you cannot start to illuminate every last corner with neon light. If there are no dark corners or hidden niches, your house becomes uninhabitable. Human beings who are trying to self-reflect and explore their innermost being to the last corner become uninhabitable people.
PTLet’s not forget that psychology isn’t just about introspection; it can shed light on other people.
Herzog: No, you can understand others by other means. By dint of compassion, you understand other people, and there is a concordance of hearts. That is something different. Move away from psychology and engage in concordance of hearts. (via)

14 aprilie 2011

Werner Herzog Eats His Shoe


Despre Werner Herzog şi obsesia sa simpatic-maniacală de a face filme din sau pe subiecte mai puţin sau deloc ortodoxe am adus vorba într-un Monday Monologue bazat pe documentarul lui Les Blank (Burden of  Dreams) despre facerea forcepsuală a filmului Fitzcarraldo. Ei bine, Les Blank e autor şi al producţiei pe care v-o propun azi, mărturie filmată a unei năzbâtii generate de un pariu pierdut de Herzog în faţa regizorului Errol Morris. Nu e nevoie de multe cuvinte pentru a vă explica eu spiel-ul, ci doar de 17 minute pe care să le acordaţi unei ţăcăneli cu panaş! Poftă bună!!!

09 aprilie 2011

E la nave va!

La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune - ca orice ficțiune compensatoare. Vezi un film tocmai pentru că nu vezi, în viața ta, racorduri, montaje sau cadraje posibile. Viața este, de cele mai multe ori, un blur; filmul este un șarf. Desigur, aceste melancolice constatări se pot face abia după ce vei fi văzut un film - măcar unul! E nevoie să te fi deprins, oricît de rudimentar, cu ceea ce este un film - să-l "recunoști": nu e nici literatură, nici pictură, nici muzică, ci toate la un loc. Sau, mai bine zis, este ceea ce nu pot face literatura, pictura sau muzica decît la un loc - iar acel "loc" este filmul... (Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema)

Aș fi vrut cândva să-i mulțumesc și face to face, nu doar pe mail, pentru sprijinul și încurajările cu care a însoțit acest blog care, dacă a crescut și a evoluat așa cum îl vedeți acum, e și datorită lui! N-am reușit s-o fac pentru că, în primul rând, nu l-am cunoscut. Nu ne-am întâlnit niciodată, deși ocazii au fost. Din felurite motive, am preferat să rămân în umbră. Nu mai are absolut nici o importanță acum. Important e să vedem filme mai departe, să vedem filme așa cum Deleuze, Daney și ALS înțelegeau s-o facă, să nu lăsăm tristețea unei despărțiri absurde să ne copleșească. Probabil că va fi mai întotdeauna soare în Lisabona, însă orașul va fi o idee mai sărac. Sau mai sărac cu o idee!

 photo: courtesy of als

P.S.: Și o coincidență stranie: 9 aprilie 2009!
P.P.S.: A truly Dog SaturDay Afternoon...

08 aprilie 2011

Update

Six Shooter va fi proiectat în Oscars Night-ul din seara asta, după cum se poate vedea în teaser-ul de mai jos! Selecţia începe cu anul 2006, prin urmare, nu include, din păcate, short-ul oscarizat în 2011! Cu alte cuvinte, aici a fost avanpremiera (vezi postul anterior).

07 aprilie 2011

Six Shooter



Mai întâi ar fi bine să opriţi playerul ce susură muzici în timp ce voi citiţi (în diagonală, măturând cu privirea sau pe bune) ce scriu eu. Foarte puţin aveţi de citit, o să vedeţi! Adică tot ce vreau să vă spun, dincolo de partea cu închiderea jukebox-ului (e în dreapta jos) e că vă ofer spre degustare, în siajul NexT 5, Six Shooter, o mândreţe de scurtmetraj regizat de Martin McDonagh (celor care au deja în portofoliu In Bruges n-ar trebui să le fie străin numele acestui irlandez a cărui figură - atenţie, trivia! - e o combinaţie de trăsături ce aminteşte concomitent de Sting &... Dolph Lundgren). Fiind premiat cu Oscar, în 2006, la categoria Best Short Film-Live Action nu cred că a prins Top 5-ul alcătuit de organizatorii NexT pentru Oscars Night (vineri, 20.45, Scala), selecţie ce a inclus, din ce am înţeles eu, câştigătorii din 2007 încoace! Prin urmare, e o ocazie taman bună să-l vedeţi aici ca un fel de încălzire.

Bref: Six Shooter - bloody irish black comedy, calitate Bang & Olufsen garantată. Se recomandă, în special, iubitorilor de hemoglobină lambrisată cu ştaif pe toți pereții camerei. Bonus: replici & mutre de un umor doborâtor!

06 aprilie 2011

A noir icon: John Alton

Scene from The Big Combo (dir. Joseph H. Lewis, 1955), one of the great film noir detective classics in terms of style. It is also considered as one of the best work of legendary cinematographer John Alton.

„For Brooks, Alton produced moodier, more downbeat effects, sometimes - as in The Brothers Karamazov - deliberately jarring. In an attempt to suggest the psychological turmoil of Dostoyevsky's characters, he devised an expressionistic lighting scheme that threw deep shadows of saturated primary colours, a technique widely dismissed as crude and overemphatic. A similar approach, but more subtly applied, worked far better in Elmer Gantry, John Fitzpatrick noted how Alton's photography «catches the Dust Bowl reds and browns by day and casts them against blue-black voids at night». Many of the movie's nocturnal episodes, though filmed in colour, convey a noirish feel of claustrophobic obsession.

Alton's last masterpiece of pure noir cinematography was The Big Combo, routine gangland-vengeance stuff transmuted by its visual treatment. Jean-Pierre Coursodon observed how «Lewis's carefully studied spatial organization and positioning of actors, matched by John Alton's masterful balance of sparse lighting and engulfing darkness in predominantly deep-focus setups, create a dazzlingly rich texture which at times... verges on the abstract». In its blend of trash content and sheer overwrought style, The Big Combo strikingly exemplifies how, in the hands of a master like Alton, cinematography can on occasion take precedence over script, acting, and possibly even directing, in determining the key quality of the creative mix. (Philip Kemp - International Dictionary of Films and Filmmakers.Vol 4: Writers and Production Artists, 2000)

*******

„Where there is light, there is hope. When one is lost in the dark of the night, and suddenly discovers a ray of light in the far-off distance, he begins to feel more at ease. In motion picture photography the turning on of a light, the lighting of a lamp, the arrival of someone with a lantern, or the sudden appearance of any light is used to enhance drama. «Clear as daylight», goes the old saying. Daylight brings relief. In contrast to captivity there is no greater joy than to be free, to go wherever and whenever one pleases and do whatever one desires. This can best be depicted with gay light. To show the liberation of a prisoner by bringing him out of the gray prison into the glaring sunlight, city traffic, clouds, wind, children playing, birds singing and chirping, is showing the symphony of life itself.

The Radio Dial as a Light Source

The light of a radio dial seems insignificant. Yet, put the light of the room out, and it becomes the light source. If you have observed, you must have noticed that when we turn the radio on, it flashes a bright light on the wall behind it. This lasts but a second and fades out. The light of a radio dial mixed with the light of the dying embers of a fireplace can be used for mystery pictures. A person in this room can see outside in the dark.

The Power of Light

To realize the power of light and what it can do to the mind of the audience, visualize the following little scene: The room is dark. A strong streak of light sneaks in from the hall under the door. The sound of steps is heard. The shadows of two feet divide the light streak. A brief silence follows. There is suspense in the air. Who is it? What is going to happen? Is he going to ring the bell? Or just insert a key and try to come in? Another heavier shadow appears and blocks the light entirely. A dim hissing sound is heard, and as the shadow leaves, we see in the dim light a paper slip onto the carpet. The steps are heard again. This time they leave. A strong light appears once more and illuminates the note on the floor. We read it as the steps fadeout in the distance. «It is ten o’clock. Please turn off your radio. The Manager»”. (from John Altons book Painting With Light, 1995)

05 aprilie 2011

Tarantino știa!


"Hitler a fost unul dintre primele staruri rock. Nu ați văzut cum se mișca? (în Inglourious Basterds, s.m.) Cred că era aproape la fel de bun ca Mick Jagger." (David Bowie)

04 aprilie 2011

Monday Monologues (XXXII)

Sometimes I lie awake at night, and I ask, «Where have I gone wrong?’» Then a voice says to me, «This is going to take more than one night». This whole thing makes me feel as though I'm being drafted.Charlie Brown (voice: Peter Robbins) in A Boy Named Charlie Brown (dir. Bill Melendez, 1969)

plectrude

e personajul-pseudonim pe care l-aş putea declara Erou al lunii aprilie pe Cinesseur, deoarece e singurul cititor/vizitator care s-a încumetat să participe la CineQuiz-ul din această lună. Unul pe care, fie vorba între voi, eu nu-l găsesc mai dificil decât altele!

Numai că,

partea cea mai tuşantă din toată povestea e că plectrude nu doar că a participat la concurs cu acte în regulă, dar a şi indicat răspunsurile corecte (nu le mai reiau aici, ştiţi unde le găsiţi dacă vă interesează!). Înţelegeţi cum vine asta? Vine în aşa fel că aproape că îmi vine mie să fac chef de bucuros ce sunt, pentru că după luni întregi de secetă în materie de câştigători, now there is one. And there is hope...

În esenţă, rog fiinţa/sufletul/entitatea de-numită plectrude să trimită un mail pe adresa din profil pentru a ști unde să-i expediez premiul alături de complimentele din partea casei. Celorlalţi vă mulţumesc pentru interes şi îngăduinţă! 

P.S.: Azi e luni, nu? Zi de monolog, deci! We'll see about it.

02 aprilie 2011

April CineQuiz


1. Am întârziat cu o oră din motive cvasiobiective. Îmi cer scuze!
2. Noutatea am anunțat-o încă de aseară: se dau doar două screenshot-uri, dar se cere identificarea amândurora prin următoarele detalii: titlu film, regizor, an de apariție.
3. Termen limită: duminică, 3 aprilie, ora 4 PM.
4. Fiecare potențial concurent are dreptul la două încercări!
5. Răspunsurile corecte și complete rămân în moderare, cele fără legătură cu subiectul trec.

Baftă!

P.S.: Premiul se știe, nu?

Muzici de film în fraze

Nu am mai umblat de niște veacuri în playlist-ul de care unii se plâng că începe fără preaviz, băgându-i - câteodată/de mai multe ori - în sperieți. Vrăjmășia timpului și comoditatea sunt de vină pentru praful ce s-a așternut peste melodiile pe care le-am tot rotit, amestecat sau amețit, dar în mare și în mic au rămas (cam) aceleași. A sosit clipa, de neamânat, să dau cu vacuumul. Dacă ascultați cu atenție e imposibil să nu remarcați, cel puțin în prima parte, modificările, operate preponderent cu urechea ciulită la muzica de film de până în '80. Vor mai urma și alte adi(c)ții, încet și sigur, până la metamorfoza deplină.

Un proces de durată acesta fiind și mai fiind azi sâmbătă, zi de CineQuiz (am stabilit: ora 4!), m-am gândit că n-ar fi tocmai rău să vă spun, parte a unui obicei de care sper să mă pot ține, povestea, making of-ul, dacă vreți, unor piese incluse în set. De exemplu, cea care deschide acum balul: Noel Harrison - Windmills of Your Mind (din The Thomas Crown Affair: Original Motion Picture Soundtrack/1968). Mă folosesc în acest scop de  ajutorul dat chiar de regizor, Norman Jewison, care în volumul de amintiri mixte (personale + profesionale), This Terrible Business Has Been Good to Me (2005), spune așa:

"The original script called for Crown (Steve McQueen) to go sky-diving as a release from his post-robbery tension. I changed skydiving to glider-flying. The scene was simple, just a glider drifting and rolling against the blue sky. As we were shooting it, I knew it would need a particular kind of song behind it, something like the Beatles’ Strawberry Fields.

Michel Legrand produced a melody that was, like Strawberry Fields, on the baroque side. Listening to the melody, one had a sense that it would go on forever, just like the flight of the glider. Alan & Marilyn Bergman picked up on this quality in their lyrics. The images they conceived were all circular: “Like a snowball down the mountain / Or a carnival balloon / Like a carousel that’s turning/ Runnings rings around the moon.” The song was called The Windmills of Your Mind and I loved it."

I loved it too!

01 aprilie 2011

April CineQuiz, în week end! Acest week end.

Principala modificare, una așteptată din câte am înțeles, e că în loc de trei screenshot-uri_ghicitoare și a formulei de răspuns "2 din 3" vor fi doar două, însă pentru a câștiga trebuie identificate amândouă. În rest, toate rămân cum le știți. Vă aștept mâine (sâmbătă, 2 aprilie) pe-aici pentru a vă testa încă o dată cinefilia. Ora e prea puțin importantă acuma, dar va fi mâine. Probabil mai spre după amiază. See you around, folks!

P.S.: Cine recunoaște captura de mai sus a rezolvat problema în proporție de 50%, fiindcă mâine, din filmul cu pricina va mai apărea una!