Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

09 aprilie 2011

E la nave va!

La limită, se poate spune că a vedea filme este o slăbiciune - ca orice ficțiune compensatoare. Vezi un film tocmai pentru că nu vezi, în viața ta, racorduri, montaje sau cadraje posibile. Viața este, de cele mai multe ori, un blur; filmul este un șarf. Desigur, aceste melancolice constatări se pot face abia după ce vei fi văzut un film - măcar unul! E nevoie să te fi deprins, oricît de rudimentar, cu ceea ce este un film - să-l "recunoști": nu e nici literatură, nici pictură, nici muzică, ci toate la un loc. Sau, mai bine zis, este ceea ce nu pot face literatura, pictura sau muzica decît la un loc - iar acel "loc" este filmul... (Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema)

Aș fi vrut cândva să-i mulțumesc și face to face, nu doar pe mail, pentru sprijinul și încurajările cu care a însoțit acest blog care, dacă a crescut și a evoluat așa cum îl vedeți acum, e și datorită lui! N-am reușit s-o fac pentru că, în primul rând, nu l-am cunoscut. Nu ne-am întâlnit niciodată, deși ocazii au fost. Din felurite motive, am preferat să rămân în umbră. Nu mai are absolut nici o importanță acum. Important e să vedem filme mai departe, să vedem filme așa cum Deleuze, Daney și ALS înțelegeau s-o facă, să nu lăsăm tristețea unei despărțiri absurde să ne copleșească. Probabil că va fi mai întotdeauna soare în Lisabona, însă orașul va fi o idee mai sărac. Sau mai sărac cu o idee!

 photo: courtesy of als

P.S.: Și o coincidență stranie: 9 aprilie 2009!
P.P.S.: A truly Dog SaturDay Afternoon...