Elogiu dialogului

Andre: Our minds are just focused on these goals and plans, which in themselves are not reality.

Wally: Goals and plans are not... they're fantasy. They're part of a dream-life.

*************************

Replicile sunt dintr-un film de Louis Malle şi mi-au revenit în minte ca prin vis... La prima vedere, nici nu poţi spune că My Dinner with André, că despre el vorbesc, e un film. E mai curând o conversaţie între doi prieteni (nici cinici, nici dezabuzaţi, nici resemnaţi - vezi The Sunset Limited, ci temeinic instalaţi în propria feldeinţă) filmată într-un restaurant de un regizor pe care nici nu-l simţi pentru că lasă lucrurile să curgă. Paralele se pot face multe, Coffee and Cigarettes sau Mindwalk fiind cele mai la îndemână, însă diferenţa o face stilul (fasonul). De stil depind multe, iar Malle stăpâneşte la perfecţie manualul seducătorului minimalist. Aşa că totul e acolo, la masă - cinematograful, umanitatea, filosofia (maieutica). Şi, cu toate că îl percepem pe Malle mai puţin ca oricând (e ca un maître d'hôtel invizibil), ne dăm seama că numai un om foarte special - cineva care a atins perfecţiunea şi a mers mai departe - ne poate aduce şi mai ales reţine în restaurantul acela în care chelnerii sunt nişte năluci exersând levitaţia.

P.S.: My Dinner with André e, în opinia subsemnatului, cel mai bun film în care avem de-a face cu exclusive male cast. Al doilea... Lawrence of Arabia! N-aţi fi zis, nu-i aşa?