În 1985, 29 ianuarie cădea într-o zi de marţi. În acea zi, Alexandru Tatos nota următoarele în jurnalul său:
„Aţi auzit de tovarăşul Simion*? Poate că aşa am să-mi intitulez, cândva, o scriere. Pentru că astăzi noi facem filmele după cum le place tovarăşului Simion şi altor câţiva imbecili ca el, al căror nume nu apare nicăieri. Tovarăşului Simion nu i-a plăcut scenariului** nostru cu pensionarii; că e cenuşiu, că e nu ştiu cum.. Desigur, nu calitatea artistică a primat. Tovarăşul Simion este unul dintre groparii cinematografiei. Pe scurt: din discuţia avută cu Stegăroiu, directorul Casei de filme 4, rezultă că scenariul interesează, dar... un at scenariu! O să ne gândim şi o să vedem dacă putem face ceva omenesc şi rezonabil. Dacă nu...” (Alexandru Tatos - Pagini de jurnal, ed. Nemira, 2010)
--------------------------------------------------------
* Alexandru Simion - instructor la CCES (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste)
** Alexandru Tatos se referă la scenariul pentru Mâine e în fiecare zi, film care, în cele din urmă, nu s-a mai făcut!
---------------------------------------------------------
Peste alţi 5 ani şi 2 zile - 31 ianuarie 1990 - regizorul Alexandru Tatos avea să fie răpus de „boala aceea cumplită”, al cărei spectru l-a urmărit toată viaţa.