Sun doesn't shine always on tv

Screenshot from Der Himmel über Berlin (dir. Wim Wenders/1987)

Nici apostolul Ioan, nici Nostradamus nu au „prins” în profeţiile lor apariţia televiziunilor (româneşti) de ştiri. Nici măcar unul dintre simbolurile folosite de ei nu face trimitere la ele. Poate că le-or fi subestimat importanţa şi înrâurirea în rândul maselor, dar e evident că au greşit. Neanunţate de nimeni şi de nimic, televiziunile de ştiri re-produc realitatea procustian şi abuzează nestingherit de naivitatea drept şi (pe) ne-drept-credincioşilor, transformând toate fenomenele din jur, dar mai ales cele naturale, în mici fragmente de apocalipsă.

Serializate cu sârg fac o apocalipsă mai mare. Continuă. Seceta, inundaţiile, vijeliile, (ne)căderile masive de omăt (clişeele poetice din generală îi obligă să recurgă la acest sinonim oarecum livresc), tornadele, avalanşele, alunecările de teren şi ce se mai nimereşte sunt prezentate ca şi când s-ar întâmpla pentru prima oară. De unde şi entuziasmul ingenuu al celor care ne facilitează accesul în „inima evenimentelor”, cunoscuţi îndeobşte sub numele de reporteri speciali. Ei sunt cavalerii micilor apocalipse. Nu au cai, ci care de transmisie, nu au goarne, ci microfoane. În care zbiară, ţipa, bocesc empatic şi, în general, fac exces de cabotinism. Cum nimeni nu prea remarcă astea, se spune despre ei că au talent.

Specia proliferează dupa un pattern brevetat în antichitate de Hydra din Lerna (google search is now allowed). E un proces firesc, fiindcă timpurile despre care se ştie că mereu sunt cele de pe urmă îl impun. În concluzie, când Mielul va rupe una din cele şapte peceţi sau când Arhanghelul Gavril va anunţa căderea Babilonului fiţi siguri ca aveţi un televizor în preajma, musai pe un canal de ştiri. Ediţii speciale, breaking news-uri, Dumnezeu (în spiritul deontologiei, poate chiar şi Satana) live, la ore de maximă audienţă, people meter-ele să reziste, că în rest nimic nu va scăpa...

Chiar şi după ce totul va fi trecut prin foc şi s(c)abie şi „un cer nou şi un pamant nou” vor fi, m-aştept ca prin nu ştiu ce nefericit miracol, undeva în măruntaiele vreunui munte, într-o peşteră, un televizor va supravieţui şi va continua să transmită ceva de genul „Adevărata Apocalipsă şi adevărata venire a lui Isus Hristos pe pământ numai la Dan Diaconescu Direct. Acum şi în reluare”.

Screenshot from Coeurs (dir. Alain Resnais/2006)

Puricii vor fi o chestiune de timp. Sau revoluţie!