Odată cu prezenţa în selecţia ofcială canneză din 2013 şi 2014 a două filme conţinând în titlu particula Jimmy, şi includerea în ediţiile din 2012 şi 2014 a unor producţii în care limuzina este un personaj în sine, spaţiu autoreferenţial pentru protagonişti, tinde să devină o constantă (in)voluntară. Cu Holy Motors a început totul, chiar dacă în acel an - 2012 - a avut un contracandidat redutabil pentru Palme d'Or, Cosmopolis-ul lui Cronenberg. Finalmente nici unul n-a plecat acasă cu distincţia supremă, dar trendul a rămas şi a făcut pui!
Screenshots from Holy Motors (dir. Leos Carax/2012)
Screenshots from Cosmopolis (dir. David Cronenberg/2012)
Screenshots from Maps to the Stars (dir. David Cronenberg/2014)
Iar seria similitudinilor nu se opreşte aici: dacă pentru Cronenberg sexul (desfrâul) în limuzină poate deveni un trademark, pentru Pattinson se poate transforma fie într-o atribuţie sine qua non prinsă în fişa de post a rolurilor pe care le acceptă, fie într-o condţie obligatorie, prevăzută ca atare în contractele de reprezentare. Fireşte, glumesc, dar nu se ştie ca pământul (din ce parte bate vântul) când vine vorba de Hollywood şi ciudatele sale staruri...
Şi tot legat de Pattinson: în Cosmopolis o are ca parteneră de sex pe Juliette Binoche, dar din postura de mare rechin financiar, în vreme ce în Maps to the Stars e un pârlit de şofer pe care Julianne Moore îl foloseşte pentru un soi de revenge fuck. Cu consecinţe greu de bănuit pentru amândoi, dar mai ales pentru ea...