„JAKE: (...) Dar când am ajuns acolo cu maşina, unul dintre agenţii mei a fost cel care a găsit capul. Era destul de departe de trup. De fapt, zăcea tot acolo unde îl lovise sârma.
TC: Sârma, da. N-am înţeles niciodată cum a fost asta cu sârma. E aşa de...
JAKE: Ingenios?
TC: Mai mult decât ingenios. Absurd.
JAKE: Nu e deloc absurd. Amicul nostru a găsit pur şi simplu o metodă foarte drăguţă de a-l decapita pe Clem Anderson. Să-l omoare fără cel mai mic risc să existe martori.
TC: Presupun ca elementul de matematică e de vină. Întotdeauna mă zăpăceşte orice are legătură cu matematica.
JAKE: Ei bine, domnul care se face vinovat de asta are fără doar şi poate o minte matematică. În orice caz, a avut de făcut o mulţime de măsurători foarte precise.
TC: A întins un fir de sârmă între doi copaci?
JAKE: Un copac şi un stâlp de telefon. Un fir rezistent, din oţel, ascuţit până s-a subţiat ca o lamă. Era practic invizibil, chiar şi la lumina zilei. Dar pe înserat, când Clem a ieşit de pe autostradă şi a luat-o pe drumul ăla îngust în teleaga lui smintită, n-ar fi avut cum să-l zărească. L-a prins exact unde trebuia: sub bărbie. Şi, după cum vezi, i-a retezat capul la fel de uşor cum smulg fetiţele petalele margaretelor.”
(Truman Capote - Cioplitorul de sicrie, în volumul Muzică pentru cameleoni, Ed. Polirom, 2009, traducere de Iulia Gorzo)
Şi-acum aruncaţi o privire aici (aş fi putut pune clipul, dar mi se par mai de impact screenshot-urile):
Screenshots from The Counselor (dir. Ridley Scott/2013)
Scenaristul e nimeni altul decât Cormac McCarthy, admirator declarat al lui Truman Capote, iar ceea ce vedeţi aici e un omagiu. Se poartă la marii scriitori. Mai ales când amândoi au atâtea în comun cu cinema-ul.