 |
| Screenshot from Lost River (dir. Ryan Gosling/2014) |
Supercut from Jason Pooley's fan poster for Lost River
 |
| Screenshot from Rak ti Khon Kaen/Cemetery of Splendor (dir. Apichatpong Weerasethakul/2015) |
Nu există afinităţi între cei doi regizori, asemănările de faţă sunt pur (co)incidentale. Weerasethakul e departe de paleta cromatică refniană violet-violentă de care e atât de ataşat Gosling, în timp ce acesta din urmă e străin de metafizica (am fost tentat să spun spiritualitatea) filmelor lui AW. Asocierea între imagini e susţinută însă de dimensiunea onirică afişată şi cultivată extatic în ambele producţii.
Diferenţele derivă din percepţia culturală asupra inconştientului colectiv: în Lost River exteriorizarea este virulentă, dincolo e sublimată. Ba mai mult, în Cemetery of Splendor asistăm la o incizare a inconştientului prin puncţii delicate, invizibile. Plecând de la elementul de legătură - lumina - cadrele acestea relevă opozabilitatea esenţială: exterior vs interior.
Diferenţele derivă din percepţia culturală asupra inconştientului colectiv: în Lost River exteriorizarea este virulentă, dincolo e sublimată. Ba mai mult, în Cemetery of Splendor asistăm la o incizare a inconştientului prin puncţii delicate, invizibile. Plecând de la elementul de legătură - lumina - cadrele acestea relevă opozabilitatea esenţială: exterior vs interior.
* Zic demi pentru că spre deosebire de canonul fauvist aici avem perspectivă.