Ce-mi place la David Lynch e că niciodată nu cruță habitudinile spectatorului. Unul dintre simțurile pe care le tot biciuește este atenția, solicitând-o într-o multitudine de forme. Aș putea menționa, nu mai departe de episodul 7, cadrul neobișnuit de lung (tras în plan-secvență), undeva aproape de final, cu un nene ce mătură cu meticulozitate podeaua unei cârciumi, însă la fel de bine aș putea (și chiar o fac) aduce în discuție inserția unor indicii, piste false, referințe sau licențe metatextuale complet off the map (vezi Blue Rose în FWWM).
O astfel de licență a fost strecurată în episodul al patrulea. A trecut aproape neobservată. Sau a fost ignorată. Atât de sub-urile în limba engleză, cât și de traducerile în RO (HBO included). Singura variantă de a o repera era să fi fost suficient de atent la momentul în care Mr. C (The Wrong Cooper), închis în pușcăria din Yankton, South Dakota, își reîntâlnește foștii colegi (Gordon & Albert), însoțiți de Tammy, colaboratoarea lor de dată mai recentă. Primele lui vorbe sunt astea:
Very ăla pe dos este pronunțat rapid, abia se aude. Dar nu se poate nega: e acolo, în cele 10 cuvinte ce ies mecanic din gura fostului agent FBI. Ce se vede aici e intervenția mea în subtitrare și are rostul de a sublinia amănuntul ce i-a scăpat inclusiv lui Tammy, eroare pe care ulterior Gordon i-o va reproșa sub forma unui compliment.
Asupra acestui detaliu se revine în episodul curent și prefațează o nouă confruntare cu Mr. C (la care va participa și Diane în persoană, convinsă nu tocmai ușor să „privească” în profunzime una dintre cele două persona în care s-a reîntrupat prin splitare Dale Cooper după ieșirea din Sălașul Negru (pe care, aflăm abia acum de la un martor ocular, l-a părăsit #umpic schimbat).
E o șaradă pe care Lynch și Frost o complică și mai mult inversând principiul enunțat de mafiotul Vincenzo Cocotti în True Romance.
Căci ce poți înțelege din imaginea de mai jos fără un dram de investigație a posteriori?
O astfel de licență a fost strecurată în episodul al patrulea. A trecut aproape neobservată. Sau a fost ignorată. Atât de sub-urile în limba engleză, cât și de traducerile în RO (HBO included). Singura variantă de a o repera era să fi fost suficient de atent la momentul în care Mr. C (The Wrong Cooper), închis în pușcăria din Yankton, South Dakota, își reîntâlnește foștii colegi (Gordon & Albert), însoțiți de Tammy, colaboratoarea lor de dată mai recentă. Primele lui vorbe sunt astea:
Very ăla pe dos este pronunțat rapid, abia se aude. Dar nu se poate nega: e acolo, în cele 10 cuvinte ce ies mecanic din gura fostului agent FBI. Ce se vede aici e intervenția mea în subtitrare și are rostul de a sublinia amănuntul ce i-a scăpat inclusiv lui Tammy, eroare pe care ulterior Gordon i-o va reproșa sub forma unui compliment.
Asupra acestui detaliu se revine în episodul curent și prefațează o nouă confruntare cu Mr. C (la care va participa și Diane în persoană, convinsă nu tocmai ușor să „privească” în profunzime una dintre cele două persona în care s-a reîntrupat prin splitare Dale Cooper după ieșirea din Sălașul Negru (pe care, aflăm abia acum de la un martor ocular, l-a părăsit #umpic schimbat).
E o șaradă pe care Lynch și Frost o complică și mai mult inversând principiul enunțat de mafiotul Vincenzo Cocotti în True Romance.
Căci ce poți înțelege din imaginea de mai jos fără un dram de investigație a posteriori?
However, let me spell it out for you: YREV finger = the spiritual mound.
According to wiki, „Spirit Mound (is) the home of dangerous spirits or little people...” Iar un little people d-ăsta chiar își face simțită prezența încă din episodul anterior (și nu, nu e deja faimosul pitic din Red Room). Mură-n gură, ai? Ei, ași!
Altfel, gata cu zigzagul între lumi și cu narațiunea nonliniară, fracturată pe verticală: partea a șaptea a fost nu doar cea mai închegată și cursivă de până acum (și în mod sigur pe gustul fanboy-lor de internet zămisliți de Nolan odată cu Inception), ci și Twin Peaks based. E un interludiu temporar, desigur. O diversiune. Cu un Mr. C ieșit din temniță #noapteacahoții (cu complicitatea unui șef șantajabil), cu o Diane teribil de răvășită după întâlnirea de gradul 0 și cu The Good Cooper (aka Dougie Jones) scăpat ca prin urechile acului dintr-o tentativă de asasinat, lucrurile nu pot rămâne rectilinii multă vreme.
Îmi vine să râd gândindu-mă la ce urmează. Cine a stat până la capăt, adică a bifat ultima siglă de pe generic, știe de ce.
According to wiki, „Spirit Mound (is) the home of dangerous spirits or little people...” Iar un little people d-ăsta chiar își face simțită prezența încă din episodul anterior (și nu, nu e deja faimosul pitic din Red Room). Mură-n gură, ai? Ei, ași!
Altfel, gata cu zigzagul între lumi și cu narațiunea nonliniară, fracturată pe verticală: partea a șaptea a fost nu doar cea mai închegată și cursivă de până acum (și în mod sigur pe gustul fanboy-lor de internet zămisliți de Nolan odată cu Inception), ci și Twin Peaks based. E un interludiu temporar, desigur. O diversiune. Cu un Mr. C ieșit din temniță #noapteacahoții (cu complicitatea unui șef șantajabil), cu o Diane teribil de răvășită după întâlnirea de gradul 0 și cu The Good Cooper (aka Dougie Jones) scăpat ca prin urechile acului dintr-o tentativă de asasinat, lucrurile nu pot rămâne rectilinii multă vreme.
Îmi vine să râd gândindu-mă la ce urmează. Cine a stat până la capăt, adică a bifat ultima siglă de pe generic, știe de ce.