November CineQuiz (festivitate de premiere şi alte dispoziţii: finale sau tranzitorii)

Algernon a provocat o discuţie cel puţin interesantă legată de indiciile care pot duce la ghicirea răspunsului corect via Google. E o problemă asta, nu pot nega! Totuşi, nu pot trece peste faptul că nu mai departe de CineQuiz-ul din octombrie, acelaşi domn Algernon era el însuşi extrem de generos oferind o serie de hint-uri care au schimbat soarta concursului! Prin urmare, i-am încredinţat ediţia din decembrie, tocmai pentru a avea ocazia să seteze un exemplu! A nu se înţelege că mă derobez, no way! Pur şi simplu experimentez alte formule. Altfel spus, din moment ce există Special Guest Post-uri, am putea organiza şi Special CineQuiz-uri în regia unora dintre voi. În fine! E încă o mănuşă aruncată... 

Dincolo de chestiunile procedurale, avem câştigători. 12. Adică o întreagă echipă de fotbal. Şi o rezervă. De fapt, sunt mai multe rezerve şi mă refer la cei care s-au retras elegant din competiţie deşi aveau toate atuurile să rămână. Aşadar, după câteva luni, s-a închegat aici o echipă de cinefili care va trebui să-şi dovedească valoarea şi competenţa în... decembrie! Cu Algernon antrenor secund ;)

Roll the drums, please! Here are the champions (în ordinea în care au indicat ce trebuia indicat, respectiv Alas de mariposa/dir. Juanma Bajo Ulloa): Stoenescu Adrian, Alta_, Madlenes, o picătură, Claudia, capatullumii, sorina, ana, dedulea, himerya, domnisoaraT & somebody

Cu două excepţii - sorina şi somebody -, ale căror adrese de email nu le cunosc (aştept un blank message din partea lor pe mailul din profil pentru a pune la patru ace detaliile), lucrurile sunt clare. Până vineri spre seară, toată lumea va intra în posesia premiului. See you in December! It will be thrilling... Garantat!

P.S.: Un premiu special pentru sportivitate (aka fair play), instituit ad hoc, va porni spre Supastaru (cu condiţia să facă şi ea/el ce trebuie făcut în acest sens).

Stop joc!

Ladies & gents,

November CineQuiz se opreşte aici! La 1 PM, adică peste 45 de minute, vor fi anunţaţi câştigătorii. Şi alte câteva lucruri. Thanks everybody!

CineQuiz (noiembrie)

Cum ziceam şi în teaser: film spaniol din 1991, premiat în festivaluri şi la el acasă, deci Butterfly Kiss sau The Butterfly Effect sunt excluse a priori. Cine e interesat să participe, trebuie să specifice numele filmului şi al regizorului. Deadline: joi, 4 noiembrie, ora 1PM. Ca de obicei, răspunsurile corecte vor fi reţinute până la momentul anunţării câştigătorilor, cele pe lângă vor trece. Premiul, tot ca de obicei, un film din categoria bijuterii rămase pe nedrept în umbră. Good luck, ladies & gents!

Time (butter)flies!

Ne pregătim de November CineQuiz!

Undeva în partea a doua a zilei. Probabil 4. Cel târziu 5. Cine recunoaște cadrul ăsta nu are cum să rateze răspunsul corect. Pentru că următoarele două cadre vor fi din același film. Unul spaniol. Din '91! Deocamdată e suficient, drept pentru care mă opresc aici. See you later, ladies & gents!

"I don't know but I've been told/ Eskimo pussy is mighty cold..."

Or Kubrick: ashes & aşchii.

N-am de gând să-mi inund blogul cu youtube videos în momentul de faţă pentru că i-aş face concurenţă neloială lui LvB şi nu vreau asta. Mai ales după ce am aflat opinia lui Carl Maria von Weber despre A Șaptea şi finalul ei climactic: „the extravagances of this genius have reached the nec plus ultra, and Beethoven is quite ripe for the madhouse”. Sau, ca să-l citez pe cel mai cinefil prieten al meu, „în surzenia lui, omul plusa la greu, pe sistemul «dă muzica mai tare»”.

Prin urmare, vă trimit direct aici pentru a vă dumiri ce-i cu titlul!

Şi Marin Mălaicu Hondrari citeşte cinesseur!

Sau citea! Pentru că, în ultimul număr din Dilemateca, într-un amplu interviu acordat lui Marius Chivu, întrebat fiind despre apropierea sa ideatic-stilistică de Wong Kar Wai, MMH afirmă următoarele:

„Despre Wong Kar Wai şi Apropierea a mai zis cineva, cinesseur, habar nu am cine e, ţine un blog”. 

Confirm: MMH habar nu are cine sunt şi nici nu contează, de altfel, acest lucru. Important e că, vorba lui, ţin un blog (aşa cum aş ţine un curs, o amantă sau poate un câine!) şi că treaba asta încă îmi face plăcere. Încă şi mai important mi se pare altceva şi anume că, parafrazând un vers preluat dintr-o melodie a Tanitei Tikaram, all good people read good blogs, now my conscience is clear :) Le şi vă mulţumesc!

Monday Monologues (XIX)

I'm begging you Michael. I'm begging you. Try and make believe this is not just madness because this is not just madness. Two weeks ago I came out of the building, okay, I'm running across Sixth Avenue, there's a car waiting, I got exactly 38 minutes to get to the airport and I'm dictating. There's this, this panicked associate sprinting along beside me, scribbling in a notepad, and suddenly she starts screaming, and I realize we're standing in the middle of the street, the light's changed, there's this wall of traffic, serious traffic speeding towards us, and I... I-I freeze, I can't move, and I'm suddenly consumed with the overwhelming sensation that I'm covered with some sort of film. It's in my hair, my face... it's like a glaze... like a... a coating, and... at first I thought, oh my god, I know what this is, this is some sort of amniotic - embryonic - fluid. I'm drenched in afterbirth, I've-I've breached the chrysalis, I've been reborn. But then the traffic, the stampede, the cars, the trucks, the horns, the screaming and I'm thinking no-no-no-no, reset, this is not rebirth, this is some kind of giddy illusion of renewal that happens in the final moment before death. And then I realize no-no-no, this is completely wrong because I look back at the building and I had the most stunning moment of clarity. 

I... I... I... I realized Michael, that I had emerged not from the doors of Kenner, Bach, and Ledeen, not through the portals of our vast and powerful law firm, but from the asshole of an organism whose sole function is to excrete the... the-the-the poison, the ammo, the defoliant necessary for other, larger, more powerful organisms to destroy the miracle of humanity. And that I had been coated in this patina of shit for the best part of my life. The stench of it and the stain of it would in all likelihood take the rest of my life to undo. And you know what I did? I took a deep cleansing breath and I set that notion aside. I tabled it. I said to myself as clear as this may be, as potent a feeling as this is, as true a thing as I believe that I have witnessed today, it must wait. It must stand the test of time. And Michael, the time is now.

(Tom Wilkinson as Arthur Edens in Michael Clayton, a solid slow burning noirish thriller directed by the Bourne trilogy screenwriter, Tony Gilroy/2007)