Parte a unui proiect panbloggeristic derulat în intra şi extra-villain. Here I go:
Dintre zeci de villains memorabili, l-am ales pe el. Tocmai pentru că nu e unul oarecare. Personajul e plămădit dintr-o mulţime de nuanţe, e „the zig-zag man” şi datorită acestei „constituţii” rămâne până aproape de final în apele teritoriale ale ambivalenţei.
Interpretarea lui Denzel Washington (oscarizată, de altfel!) pune în valoare fiecare umbră a personajului ca într-o filmare HD/3D în slow motion, lucru care în loc să ne ajute să-l încadrăm tipologic (e ticălosul „nostru” sau pur şi simplu un ticălos de care trebuie să ne lepădăm) are un efect invers: ne stimulează în permanenţă incapacitatea de a-i pune o etichetă.
Acesta e marele pariu pus (şi câştigat) de Antoine Fuqua în Training Day, un fel de Mean Streets al noului mileniu. (Celălalt pariu - de ce ne gândim mereu la Spike Lee când vedem filmul ăsta? - l-a pierdut).
Interpretarea lui Denzel Washington (oscarizată, de altfel!) pune în valoare fiecare umbră a personajului ca într-o filmare HD/3D în slow motion, lucru care în loc să ne ajute să-l încadrăm tipologic (e ticălosul „nostru” sau pur şi simplu un ticălos de care trebuie să ne lepădăm) are un efect invers: ne stimulează în permanenţă incapacitatea de a-i pune o etichetă.
Acesta e marele pariu pus (şi câştigat) de Antoine Fuqua în Training Day, un fel de Mean Streets al noului mileniu. (Celălalt pariu - de ce ne gândim mereu la Spike Lee când vedem filmul ăsta? - l-a pierdut).