Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

12 iulie 2012

Juxtapuneri (XIX)

Acum că toată lumea bună (a se vedea în acest sens şi ultimul număr din DV) vorbeşte, în general la superlativ, despre Oslo, 31 August, e vremea pentru mine să mă îndrept spre altă ţintă care, n-am nici un dubiu, va secţiona suflarea cinefilă în două, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Antichristul lui von Trier. Fiindcă ultimul şi îndelung aşteptatul film al lui Leos Carax e din acea categorie. A tulburat deja apele şi minţile (unora) la Cannes, iar apele se cer a fi limpezite. Cu sau fără toiag.


„La historia agrega que, antes o después de morir, se supo frente a Dios y le dijo: Yo, que tantos hombres he sido en vano, quiero ser uno y yo. La voz de Dios le contestó desde un torbellino: Yo tampoco soy; yo soñé el mundo como tú soñaste tu obra, mi Shakespeare, y entre las formas de mi sueño estabas tú, que como yo eres muchos y nadie.”  Jorge Luis Borges - Everything and Nothing

English version for non-Spanish speakers/prisoners:

„History adds that before or after dying he found himself in the presence of God and told Him: I who have been so many men in vain want to be one and myself. The voice of the Lord answered from a whirlwind: Neither am I anyone; I have dreamt the world as you dreamt your work, my Shakespeare, and among the forms in my dream are you, who like myself are many and no one.”

P.S.: Aşa, în treacăt fie spus, Leos Carax e pentru mine echivalentul francez al lui Chris Cunningham în materie de sub-cultură pop înaltă.