Screenshot from Elena (dir. Andrey Zvyagintsev/2011)
Screenshot from Elena (dir. Petra Costa/2012)
Bazat pe întâmplări adevărate, filmul braziliencei Costa şterge linia dintre documentar, jurnal şi halucinaţie febrilă, fiind în aceeaşi măsură captivant şi devastator în materie de emoţii induse privitorului, pe care-l ţine în joc de glezne pe aceeaşi buză a prăpastiei pe care se mişcă şi protagonista, o tânără din Rio pornită pe urmele mamei sale şi mânată de acelaşi vis: să ajungă star de cinema în America.
Bazat pe mai multe poveşti decupate din crunta realitate rusă, filmul lui Zvyagintsev uneşte până la indiscernabil, în numele unui realism frust, de export, câteva idei bune, cărora le stă bine împreună când sunt corect asortate, dar care amestecate în doze nepotrivite îşi pierd (im)portanţa, luând adesea forma unei caricaturi. Din nefericire, drumul Damascului pe care ne poartă cineastul rus are efect invers: în loc să potenţeze epifania, o ucide.
Ce au în comun, totuşi, dincolo de titlu? Imaginea. Atât! Cadre fluide, hipnotice, la Costa, cadre lungi, minuţios coregrafiate, la Zvyagintsev.
Bazat pe mai multe poveşti decupate din crunta realitate rusă, filmul lui Zvyagintsev uneşte până la indiscernabil, în numele unui realism frust, de export, câteva idei bune, cărora le stă bine împreună când sunt corect asortate, dar care amestecate în doze nepotrivite îşi pierd (im)portanţa, luând adesea forma unei caricaturi. Din nefericire, drumul Damascului pe care ne poartă cineastul rus are efect invers: în loc să potenţeze epifania, o ucide.
Ce au în comun, totuşi, dincolo de titlu? Imaginea. Atât! Cadre fluide, hipnotice, la Costa, cadre lungi, minuţios coregrafiate, la Zvyagintsev.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu