Sau Prada vs Zegna, căci cele două mari branduri de ţoale (şi nu numai) sunt comanditarii y compris beneficiarii acestor scurtmetraje în care ambii regizori etalează încă o dată, poate chiar mai puţin constrânşi de reguli, mărcile stilistice care i-au scos din mulţime. Prada nu e la prima asociere/colaborare cu un regizor celebru, Polanski fiind omul tocmit pentru A Therapy, amuzantul clip din 2012, ceva mai scurt decât cel de faţă, în care (se) jucau Helena Bonham Carter şi Ben Kingsley. Spre deosebire de acela, Castelo Cavalcanti e mai alert, are o musculatură mai suplă şi o osatură de-a dreptul felliniană (trimiterea spre La dolce vita, de ex., este evidentă, altele mai puţin, oricum însă nu foarte greu detectabile). Sau altfel spus, un jubilatoriu omagiu fellinian cu alură Pixar (pe un scenariu de Coppola, Roman Coppola).
Ermenegildo Zegna, în schimb, apelează în premieră la un cineast celebru pentru a realiza un vehicul publicitar expandat, iar Park livrează un thriller miniatural cu tramă corporatistă în spatele căreia e camuflat un străveziu mesaj eco-friendly. Responsabilitate socială ambalată cinematografic, eco-fashion cu parfum asiatic, cum ar veni! Ok, în comparaţie cu „scurtul” lui Anderson şi cu normele genului, acest spot e de-a dreptul lung, însă ornamentele cinematografice de înaltă definiţie anulează componenta temporală. Producător e regizorul italian Luca Gaudagnino (Io sono l'amore), iar muzica îi aparţine lui Clint Mansell.
P.S.: Dacă v-au plăcut exerciţiile astea ludic-publicitare, vă recomand şi celebrissima serie The Hire, comandată/finanţată de BMW, compusă din 10 episoade, toate excepţionale şi fiecare în parte lucrat de regizori unul şi unul. Nu că n-aş fi scris câte ceva pe tema asta pe-aici, pe blog...