407. O cameră cu un trecut dens într-un hotel din Seul, downbeat mood răzbătând din toate ungherele, o cameră ce a adăpostit multe și a văzut și mai multe, inclusiv patru povești (de dragoste) consumate fără prea multe cuvinte, în nopți soioase, în nopți ploioase, nopţi fără suflet. Interioare suav iluminate, umbre lush, culori calde, geamuri aburite, oglinzi palindromice. Variate ipostaze lacustre acompaniază secvenţe de amor pe fugă, amor din plictis, amor romantic, senzualitate filtrată de fum de ţigară şi fum de ţigară filtrat de ventilatoare made in China... Iubire etc., ca să citez titlul unei cărţi de Julian Barnes. Sexul e un detour defulatoriu, o formă de detensionare erotică, o fugă de rutină. Nu duce nicăieri şi nu schimbă nimic.
Film fără pretenții, film cu aer de improvizaţie relaxată, un debut foarte wongkarwai-an pentru regizorul sud-coreean creditat sub cele 4 cadre alese de mine. 91 de minute ține, aproape cât un meci de fotbal. L-am ales dintr-un motiv care pentru mine contează întotdeauna: imaginea șlefuită de the one and only Christopher Doyle. Care nu-şi refuză nimic din obsesiile devenite între timp mărci stilistice (unghiuri, suprafeţe, reflexii). Speculând contrafactual, dacă l-ar fi avut director de imagine pe Doyle, Last Tango in Paris (citat fără echivoc aici) ar fi generat și mai multe controverse.
Ah, şi-ar mai fi un motiv cu parfum de trivia: co-scenarist e Boon Jong-Ho (Memories of Murder, Mother, The Host)
Film fără pretenții, film cu aer de improvizaţie relaxată, un debut foarte wongkarwai-an pentru regizorul sud-coreean creditat sub cele 4 cadre alese de mine. 91 de minute ține, aproape cât un meci de fotbal. L-am ales dintr-un motiv care pentru mine contează întotdeauna: imaginea șlefuită de the one and only Christopher Doyle. Care nu-şi refuză nimic din obsesiile devenite între timp mărci stilistice (unghiuri, suprafeţe, reflexii). Speculând contrafactual, dacă l-ar fi avut director de imagine pe Doyle, Last Tango in Paris (citat fără echivoc aici) ar fi generat și mai multe controverse.
Ah, şi-ar mai fi un motiv cu parfum de trivia: co-scenarist e Boon Jong-Ho (Memories of Murder, Mother, The Host)