Screenshot from Le Redoutable (dir. Michel Hazanavicius/2017)
Screenshot from Good Time (dir. Benny & Josh Safdie/2017)
Le Redoutable, filmul în care Garrel este Godard e, truth be told, o atrocitate.
Că Hazanavicius e mediocru știam, a tot demonstrat-o. Nu mă așteptam totuși ca din materialul-sursă (memoriile scrise de Anne Wiazemsky, muză & soție pentru J-LG vreme de o decadă și ceva) să rezulte un personaj cancanizat, prezentat aici ca o versiune aforistică și mostly fără umor a lui Mr. Bean.
Ok, nu m-așteptam la o hagiografie, probabil ar fi fost la fel de proastă, dar aveam pretenția ca Hazanavicius să știe diferența dintre a fi ireverențios și a fi vulgar. N-am nici o îndoială: și-a dorit un film polemic. Din păcate, mare parte din mijloacele alese (gaguri de un gust îndoielnic, pastișe forțate ale unor secvențe iconice din Le Mépris sau Weekend, parafraze bizare) îl plasează într-un perimetru tabloid.
Simt nevoia să mai adaug că nu-s un die-hard fan Godard. Cu toate astea, găsesc reprezentarea sa inadecvată și superficială (în viziunea regizorului, nu neapărat în jocul lui Garrel, decent cât se putea într-un astfel de context). Singurul segment luminos e momentul mai '68, închis cu o secvență foarte mișto realizată (o să revin asupra ei cândva).
Dar na, la francezi e specialitatea casei... Mai '68, vreaau să zic.