Screenshot from The Square (dir.: Ruben Östlund/2017)
Screenshot from Dolor y gloria (dir.: Pedro Almodóvar/2019)
|
The Square (discursul rece, fals reflexiv) vs. Dolor y gloria (discursul autoreflexiv, metadigresiv, îndrăgostit, cum ar fi zis Roland Barthes).
Din care (de)cuplez un fragment relevant:
„Din inima furtunii care mă dezrădăcinează, mă deposedează de propria identitate, vreau să mă întorc uneori la origine - la originea mea. O pantă implacabilă mă face să alunec, să cobor (mă scufund) spre copilărie. Însă forţa care produce amintirea aceasta este ambiguă: pe de o parte, caut să mă liniştesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricărei îngrijorări din dragoste, oricărei nelinişti genitale şi totuşi mustind de senzualitate. Prin amintire, pun la bătaie timpul acesta împotriva timpului îngrijorării îndrăgostite. Dar mai ştiu şi că dragostea şi copilăria au aceeaşi natură: dragostea împlinită nu este niciodată altceva decît raiul a cărui idee fixă mi-a fost transmisă din copilărie.”