Monday Monologues (LII)

When you see the girl in the picture that was shown to you earlier today, you will say, "this is the girl". The rest of the cast can stay, that's up to you. But that lead girl is "not" up to you. Now you will see me one more time, if you do good. You will see me, two more times, if you do bad. Good night. (Monty Montgomery as Cowboy in Mulholland Dr., dir. David Lynch, 2001)

Ilaria

Un (pre)nume ce m-a urmărit cam 19 ani: Ilaria. Occhini, Regăsită/revăzută ultima oară în Mine Vaganti. Dar nu numai! Ar mai fi o ipostază aici (unde-s zăpezile de al'dat'?, l-am putea întreba şi pe Philip Roth,  de exemplu) şi alta aici (nu prea fericită!). E intanto il tempo se ne va!

Cvasimilitudini (XXIV)

 Screenshot from Rushmore (dir. Wes Anderson, 1998)

Screenshot from La vida de los peces (dir. Matias Bize, 2009)

Bonus track: o juxtapunere de pus în ramă!

Monday Monologues (LI)

As time went on we saw less and less of Teddy and Vern, until eventually they became just two more faces in the halls. It happens sometimes. Friends come in and out of your life like busboys in a restaurant. I heard that Vern got married out of high school, had four kids, and is now the forklift operator at the Arsenault lumberyard. Teddy tried several times to get into the Army, but his eyes and ear kept him out. The last time I’d heard, he’d spent some time in jail. He was now doing odd jobs around Castle Rock. Chris did get out. He enrolled in the College-courses with me. And although it was hard he gutted it out like he always did. He went on to College and eventually became a lawyer. Last week he entered a fast food restaurant. Just ahead of him, two men got into an argument. One of them pulled a knife. Chris who would always make the best peace tried to break it up. He was stabbed in the throat. He died almost instantly. [typing] Although I haven't seen him in more than ten years I know I'll miss him forever. I never had any friends later on like the ones I had when I was twelve. Jesus, does anybody? (Richard Dreyfuss as The Writer in one of the best adaptations of a Stephen King story: Stand by Me, dir. Rob Reiner, 1986)

A french twist(er)

Cu prezenţa melodiilor sale prin diverse coloane sonore v-aţi obişnuit. Unii îl ştiţi şi din scrierile în proză. Ce s-ar putea să nu ştiţi şi, iată, aflaţi acum, e că Leonard Cohen a cochetat meteoric cu cinemaul. Nefiind, deci, joaca sa preferată, s-a amuzat atât cât şi cum a putut ba cu glasul, ba cu pasul, în patru scurtmetraje, respectiv un film de 89 de minute. Cea mai spectaculoasă apariţie, însă, rămâne de departe cea din... Miami Vice. Faimosul serial din anii 80, desigur! Nu mi-e clar cum l-au convins producătorii să accepte rolul unui terorist francez pus pe nostimade nesărate, cert e că au reuşit. Cohen nu rupe gura târgului (nici în scenariu, nici pe platouri), dar cel puţin e exotic vorbind franţuzeşte. Apropo: parlez-vous francais?

Dacă nu, măcar în engleză de v-aţi descurca. Pentru acest interviu pe care n-ar fi tocmai rău să-l parcurgeţi. Ca bonus!

Malick Essential (8) [Tenderness]

Toate filmele lui Malick, până şi The Thin Red Line, unde numai asta nu te-aştepţi să găseşti, sunt inundate de tandreţe. Dovadă şi această imagine (sau cea de dedesubt, luată din The New World).

Timişoara, I love you!

foto: moa

Am înţeles că la cinemaul ăsta trebuie să vii cu pătura de-acasă, altfel te congelezi. Bine, cică de-acasă ar fi bine să mai aduci cel puţin un om pentru a fi sigur că se întruneşte cvorumul necesar începerii proiecţiei (minim 3 persoane). Ideea e, că deocamdată la Cinema Timiş, rulează Crulic, pe care nu mă trage aţa să-l văd, însă pentru experienţa cu pătura mai că aş încerca. Vă ţin la curent dacă o să iau şi eu curent. Din sală, desigur!