Hello, strangers!

Hello, stranger...

This is a private (from time to time) blog for my cinematic obsessions and scintillating (one-sided) reflections about movies. Feel yourself at home!

04 iunie 2017

Jurnal imperaTIFF (2)

Day 2


Și bine ai făcut pentru că așa am reușit să ajung la întâlnirea destul de matinală cu Gordon. Mă rog, Lynch (dacă ții neapărat) și colecția sa de scene tăiate din prequel-ul Twin Peaks: Fire Walk With Me. A numit-o The Missing Pieces și e un demers preponderent recuperatoriu, nicidecum un companion hermeneutic de nădejde. Toate acele secvențe puse laolaltă sunt ca niște parole fără username. În mare parte adâncesc și mai tare misterul chiar dacă senzația (abil indusă) e de multe ori opusă. 

Anyway, postul de azi e despre momente. Nu momente TIFF, alea-s pentru alții, ci momente decupate de mine din slăbuța ofertă a zilei de ieri (pe care am mai ciuntit-o și eu pe motiv de finala Ch. League). Numitorul comun îl veți descoperi singuri.

Primul e acesta.


Relax, cadrul e din Zodiac-ul lui Fincher. A aterizat aici doar ca pandant pentru ce urmează.

 

Al doilea vine din 76 Minutes and 15 Seconds with Abbas Kiarostami. Documentar-testament în mare măsură. Nu e valoros prin ce pune laolaltă, în general decupaje din creuzetul creativ al cineastului iranian (dispărut anul trecut), ci pentru că e făcut de un prieten foarte apropiat (Seyfolah Samadian), de unde și amprenta ami mult decât personală. Există întreprinderi similare despre Abbas Kiarostami mult mai reușite, unele făcute chiar de el (Roads of Kiarostami), altele de diverși colegi de breaslă (Bahman Maghsoudlou, Mark Cousins). Acesta însă are avantajul că e ultimul. Sau cel mai recent. Și că este indisolubil legat de moartea sa.



Al treilea e un mix de emoții/afecte provocate de Razredni sovraznik/Class Enemy al slovenului Rok Bicek. Excelent construit în jurul unui conflict ce se iscă între un prof de germană exigent și o clasă de liceu radicalizată (că tot e pe agendă) din pricina sinuciderii comise de o colegă. Ei pun (deliberat sau nu) gestul fetei pe seama atitudinii dure a dascălului, care le e și diriginte, iar de-aici la escaladarea ostilităților nu e decât un pas.

În numele luptei antisistem fronda elevilor ține loc de orice și capătă accente aberante. Bicek evită tezismul și rămâne nuanțat, la distanță egală de ambele tabere, opțiune care generează reacții care de care mai contradictorii de la o secvență la alta. Cel puțin eu asta am trăit pe scaunul deloc comod de la Cercul Militar.