In '89 eram in clasa a IX-a. tocmai urma sa fiu primit in UTC. apoi ceausescu a picat. lumea a iesit pe strazi, a zbierat, s-a bucurat, a comis eroisme mici si mari (a dat foc cartilor lui ceausescu in mijlocul strazii sau masinilor militiei, a spart geamurile partidului, a vanat teroristi fantoma, a aparut la televizor etc.). la cugir (judetul alba) seful militiei a fost linsat (la propriu). alta lume n-a iesit deloc din case.
recent, o amica imi spunea ca ea a suferit foarte mult - la frageda sa varsta, era de inteles - ca din cauza inghesuielii din decembrie nu a mai apucat sa ingroase randurile "pionerilor".
romania s-a trezit in decembrie '89 si a rezistat asa doar trei zile. din 19 pana in 22. apoi romaniei i s-a spus ca nu mai are motive sa stea treaza ca proasta. si romania a mers sa doarma sau sa beleasca ochii la televizor... pentru ca revolutia a invins. asa credeam atunci. acum cred ca a infrant.
sordid, sumbru si totodata elegiac portretul facut de mitulescu acelui sfarsit de "ev aprins" in miezul caruia nu mai era de trait.
nu am inteles de ce la Studio, in saptamana proiectiilor, erau arborate doua steaguri tricolore. nou noute. alte cinematografe nu au. de obicei, nici aici nu era vreunul. cred ca unul era de ajuns, daca patriotism vrea sa transmita prezenta lor acolo. sau poate asa au inteles sa "rezoneze" sefii de la Studio cu evenimentele despre care vorbeste filmul...?! o fi vreo "originala" manevra de marketing si nu m-am prins eu...
cum mi.am petrecut sfarsitul lumii. s-or fi abolit si cratimele intre timp?