"Booh!"
Cele mai multe filme cu și despre Halloween sunt în ton cu sărbătoarea: niște tâmpenii sinistre. Asta nu ne-a împiedicat pe noi, românii, s-o adoptăm. Ba din contră! Mimetismul de neam prost și pasivitatea placidă în fața isteriei consumeriste (same for Valentine's Day, altă idioțenie) ne-au procopsit cu o aberație pe care, peste vreo 50 de ani, ăștia micii, dar mai ales nenăscuții, gata spălați pe creier, o vor considera tradiție.
Pentru mine, cel mai bun film care tratează Halloween-ul, en passant și cumsecade, a fost și rămâne, în ciuda unor câtorva implauzibilități pe care le voi numi eastwood-isme, A Perfect World, un fel de gangster-story construit pe structura unui roadmovie plasat într-un Texas bucolic-western-izat! Eliminând, cum ziceam, impuritățile pe care Eastwood și le permite în producțiile sale, rămânem cu fascinanta prietenie care se leagă între un pușcăriaș evadat (Kevin Costner) și un puști (T.J. Lowther) pe care o mamă singură, martor al lui Iehova, pe deasupra, îl privează de tot felul de bucurii copilărești, între acestea fiind și faimosul mers cu „trick or treat” - ul.
Pe de o parte, o dublă trimitere la alter-ego (amândoi provin din familii fără tată, unul a apucat-o deja pe căi greșite, dovadă situația în care se află, celălalt ar putea-o face), pe de alta, o încercare onestă de a decanta tipologii umane fără emfază maniheistă (pârnăiașul "bun la suflet" nu ne apare așa prin simpla și facila comparație cu pârnăiașul scelerat, partener vremelnic de evadare, ci prin acțiunile, ezitările și deciziile sale, prezentate în detaliu; de altfel, după eliminarea "răului" de serviciu, întreaga atenție a spectatorului este împinsă spre personajul interpretat - onorabil - de Costner, tocmai pentru a submina frontiera dintre bine și rău, dintre lege și fărădelege, dintre motivații personale și articole de lege). E demonstrația faptului că Eastwood a înțeles perfect miza unei povești pe care putea s-o deturneze prin diverse tușe moralizatoare sau prin îngroșarea unor trăsături pozitive ale personajului rezervat sieși (un fel de law enforcer abraziv, orgolios și înţelept).
După mai bine de 15 ani de la data lansării, A Perfect World e un pic mai mult decât un exercițiu de recuperare, în sensul sportiv al noțiunii, după turul de forță numit Unforgiven: e cel mai bun film reușit de Clint Eastwood până la Mystic River (altfel spus, închide o acoladă temporală de 10 ani marcată de bazaconii și flirturi cu tot soiul de teme și genuri, excepție făcând Podurile din Madison County, dar nu datorită lui, ci lui Meryl Streep).
Bob Fielder: Bob Fielder! Nice to meet you!
Robert "Butch" Haynes: Edgar Poe!
Robert "Butch" Haynes: Make way for Casper, the friendly ghost! The friendliest ghost I ever known.
Robert "Butch" Haynes: You know, Phillip, you have a goddamned red, white and blue American right to eat cotton candy and ride roller coasters.
Pentru mine, cel mai bun film care tratează Halloween-ul, en passant și cumsecade, a fost și rămâne, în ciuda unor câtorva implauzibilități pe care le voi numi eastwood-isme, A Perfect World, un fel de gangster-story construit pe structura unui roadmovie plasat într-un Texas bucolic-western-izat! Eliminând, cum ziceam, impuritățile pe care Eastwood și le permite în producțiile sale, rămânem cu fascinanta prietenie care se leagă între un pușcăriaș evadat (Kevin Costner) și un puști (T.J. Lowther) pe care o mamă singură, martor al lui Iehova, pe deasupra, îl privează de tot felul de bucurii copilărești, între acestea fiind și faimosul mers cu „trick or treat” - ul.
Pe de o parte, o dublă trimitere la alter-ego (amândoi provin din familii fără tată, unul a apucat-o deja pe căi greșite, dovadă situația în care se află, celălalt ar putea-o face), pe de alta, o încercare onestă de a decanta tipologii umane fără emfază maniheistă (pârnăiașul "bun la suflet" nu ne apare așa prin simpla și facila comparație cu pârnăiașul scelerat, partener vremelnic de evadare, ci prin acțiunile, ezitările și deciziile sale, prezentate în detaliu; de altfel, după eliminarea "răului" de serviciu, întreaga atenție a spectatorului este împinsă spre personajul interpretat - onorabil - de Costner, tocmai pentru a submina frontiera dintre bine și rău, dintre lege și fărădelege, dintre motivații personale și articole de lege). E demonstrația faptului că Eastwood a înțeles perfect miza unei povești pe care putea s-o deturneze prin diverse tușe moralizatoare sau prin îngroșarea unor trăsături pozitive ale personajului rezervat sieși (un fel de law enforcer abraziv, orgolios și înţelept).
După mai bine de 15 ani de la data lansării, A Perfect World e un pic mai mult decât un exercițiu de recuperare, în sensul sportiv al noțiunii, după turul de forță numit Unforgiven: e cel mai bun film reușit de Clint Eastwood până la Mystic River (altfel spus, închide o acoladă temporală de 10 ani marcată de bazaconii și flirturi cu tot soiul de teme și genuri, excepție făcând Podurile din Madison County, dar nu datorită lui, ci lui Meryl Streep).
Bob Fielder: Bob Fielder! Nice to meet you!Robert "Butch" Haynes: Edgar Poe!
Robert "Butch" Haynes: Make way for Casper, the friendly ghost! The friendliest ghost I ever known.
Robert "Butch" Haynes: You know, Phillip, you have a goddamned red, white and blue American right to eat cotton candy and ride roller coasters.
Un comentariu:
e complicat sa joci cu pusti adorabili pentru ca, de obicei, confisca prim-planul, dar costner se achita onorabil, cum ai zis si tu, inclusiv pe partea asta. imi pare cumva rau pt tj asta fiindca s-a cam pierdut pe drum, desi promitea mult!
Trimiteți un comentariu