În ciuda tonului, pe alocuri extrem de dur, subscriu la observaţiile lui Gorzo despre Eu când vreau să fluier, fluier. Cum nu am de gând să revin asupra subiectului, o să-mi permit să adaug că filmul lui Florin Şerban depășește la limită nivelul unei producții de televiziune (gen TVR) ce problematizează pe înțelesul oricui fără să-și disoneze publicul (maniheismul e maniheism, convențiile sunt convenții, rețeta e respectată la miligram). Nu-i nimic rău aici, dacă rezultatul nu e vândut cu altă etichetă. Așa privite lucrurile, performanța de la Berlin e cu atât mai remarcabilă (dacă acceptați gradul de comparație).
