Screenshot from Magic in the Moonlight (dir. Woody Allen/2014)
Lista filmelor în care apare replica asta e luuuuungă, lungă (o găsiţi aici). Surprinzător (parţial) e că apare în acelaşi an în filmele a doi grei într-ale storytelling-ului amplu, copios ornamentat, dar nu aş face caz din asta, nici măcar haz, deoarece rafinări sincrone ale unor idei/teme etc. s-au tot văzut prin filme. Mult mai interesantă mi se pare istoria acestei replici care se întinde până în teatrul britanic din secolul al XVII-lea, fiind întâlnită în destule piese din epocă (şi în parodiile aferente, y compris). Unele dicţionare de expresii îi decortichează semnificaţia într-un registru serios, ceva de genul „a
metaphor within a metaphor”, însă se pare că expresia a fost de la bun început uun fel de glumă. Sau un joc (deliberat absurd) de cuvinte.
Un prim „izvor” care-i certifică existenţa este The Rehearsal (1671), un text satiric scris de George Villiers, poet şi om politic, duce de Buckingham (al doilea). Villiers era mânat în luptă de ideea de a face băşcălie de aşa-numitele epopei lansate de prolificul John Dryden, cel mai în vogă şi cel mai premiat poet al vremii, şi implicit de autorul lor. În mai sus pomenita lucrare, pe formatul unei piese în piesă, Bayes, personificarea lui Dryden, e un factotum care comentează aprobator la adresa lui însuşi: „Ay, now the plot thickens very much upon us.”
Un prim „izvor” care-i certifică existenţa este The Rehearsal (1671), un text satiric scris de George Villiers, poet şi om politic, duce de Buckingham (al doilea). Villiers era mânat în luptă de ideea de a face băşcălie de aşa-numitele epopei lansate de prolificul John Dryden, cel mai în vogă şi cel mai premiat poet al vremii, şi implicit de autorul lor. În mai sus pomenita lucrare, pe formatul unei piese în piesă, Bayes, personificarea lui Dryden, e un factotum care comentează aprobator la adresa lui însuşi: „Ay, now the plot thickens very much upon us.”
Şi-avea să fie doar începutul, căci 16 ani mai târziu sărmanul Dryden va fi iar luat în balon. De data asta de doi critici literari, Matthew Prior & Charles Montagu, care i-au considerat cam ridicolă ideea de a pune două animale, un cerb şi-o panteră, să dezbată chestiuni religioase în The Hind and the Panther, un poem-fabulă cam lung şi artificios în opinia celor doi. Aşa că în acelaşi an, duetul contestatar a venit cu o parodie, The Hind and the Panther Transvers’d to the Story of the Country-Mouse and the City-Mouse, în care personajul lui Dryden, numit din nou Bayes, se adresează publicului cu următoarea frază: „But now, Gentleman, the plot thickens, here comes my t’other mouse, the City Mouse.” Ironiile contemporanilor au dat roade: asocierea cu acest alter ego caricatural şi cu o operă grevată preponderent de cantitativ au rămas peste ani veritabile tinichele legate de coada lui Dryden.
Cum-necum zicala şi-a păstrat reputaţia şi, la aproape o sută de ani distanţă, o regăsim în alt poem-invectivă, The Hilliad (1753) de Christopher Smart, unul din multele cartuşe consumate în războiul literar dintre el şi un duşman de condei, John Hill. Conotaţia e aceeaşi, dar ce e mai amuzant e că tot în gura unui Mr. Bayes e pusă! Ceva mai la vale, prin secolul al XIX-lea, formularea este deja un leitmotiv în piesele ce luau în răspăr melodramele victoriene. După cum observa şi Julia Cresswell în The Cat's Pyjamas: The Penguin Book of Clichés (2007), „the plot thickens (...) is now unlikely to be found used except as a joke or a conscious cliché.”
Domnii Anderson şi Allen nu fac excepţie: cam în acelaşi registru o întrebuinţează şi ei.
Cum-necum zicala şi-a păstrat reputaţia şi, la aproape o sută de ani distanţă, o regăsim în alt poem-invectivă, The Hilliad (1753) de Christopher Smart, unul din multele cartuşe consumate în războiul literar dintre el şi un duşman de condei, John Hill. Conotaţia e aceeaşi, dar ce e mai amuzant e că tot în gura unui Mr. Bayes e pusă! Ceva mai la vale, prin secolul al XIX-lea, formularea este deja un leitmotiv în piesele ce luau în răspăr melodramele victoriene. După cum observa şi Julia Cresswell în The Cat's Pyjamas: The Penguin Book of Clichés (2007), „the plot thickens (...) is now unlikely to be found used except as a joke or a conscious cliché.”
Domnii Anderson şi Allen nu fac excepţie: cam în acelaşi registru o întrebuinţează şi ei.