Deoarece cu particula „fuck” n-am găsit mai nimic special prin filmele de anul trecut, în orice caz nimic altceva decât variaţiuni pe acelaşi calapod (accesoriu augmentativ pentru sudalme), şi cum „under-fucked” e o culme ce cu greu poate fi atinsă, era cumva firesc să mă reorientez către celălalt membru al tandemului, respectiv „dick”.
Nici în acest caz oferta nu a fost mai brează, dar măcar am găsit ceva care să intre în categorie (ca boxerii). Surpriză, însă: nu într-un lungmetraj, ci într-un serial! În The Newsroom, mai precis în episodul al doilea (Run) din sezonul final. Nu-i mai mult decât un joc de cuvinte marca Aaron Sorkin, unul din puzderia de calambururi specialitatea casei, dar e funcţional. Merge. Nu în lipsă de altceva, ci exact în direcţia propusă de autor, un dialoghist efervescent şi imaginativ înainte de orice, poate chiar prea imaginativ: oamenii din ficţiunile sale sunt versiuni îmbunătăţite, cel puţin în materie de bagaj lexical/lingvistic, ale oamenilor din realitatea pe care pretinde că o reproduce.
Nici în acest caz oferta nu a fost mai brează, dar măcar am găsit ceva care să intre în categorie (ca boxerii). Surpriză, însă: nu într-un lungmetraj, ci într-un serial! În The Newsroom, mai precis în episodul al doilea (Run) din sezonul final. Nu-i mai mult decât un joc de cuvinte marca Aaron Sorkin, unul din puzderia de calambururi specialitatea casei, dar e funcţional. Merge. Nu în lipsă de altceva, ci exact în direcţia propusă de autor, un dialoghist efervescent şi imaginativ înainte de orice, poate chiar prea imaginativ: oamenii din ficţiunile sale sunt versiuni îmbunătăţite, cel puţin în materie de bagaj lexical/lingvistic, ale oamenilor din realitatea pe care pretinde că o reproduce.