Arrangement in Grey and Black No.1 (popularly known as Whistler’s Mother)
by James Abbott McNeill Whistler
by James Abbott McNeill Whistler
[oil on canvas/1871]
Rita Hayworth as Whistler’s Mother
[Look Magazine, Stars in roles they'd like to play, 1945, photographer: Earl Theisen]
Două-trei vorbe pe subiectul ăsta: pentru numărul din 7 noiembrie 1945, Earl Theisen, artist fotograf celebru în epocă, a transpus în imagini fanteziile de personificare ale unor actori în mare vogă la acel moment. Așa, ca o paranteză, pentru unii dintre cei ce apăreau în acel pictorial omnibus, cazul Ritei sau al lui Cary Grant, celebritatea a depășit granițele anilor '40 - '50, pentru alții (e.g. Andy Devine sau Sidney Greenstreet) a înghețat acolo. Materialul era și un promo pentru premiile pe care revista urma să le acorde în decembrie, însă ăsta e doar un amănunt anecdotic.
În vreme ce Paulette Goddard ori deja amintitul C. Grant au ales o sirenă, respectiv un pirat pentru rolurile ideale (sau dezirabile), niște opțiuni destul de lipsite de imaginație, veți fi de acord, poate, Rita Hayworth, în ciuda tuturor prejudecăților ce-o înconjurau, a mers într-o direcție neașteptată și curajoasă. Zic neașteptată fiindcă ipostaza, austeră și gravă, e departe de glamour-ul pe care-l cultiva asiduu și curajoasă fiindcă s-a expus aceluiași gen de miștouri și caterincă generat(e) de tabloul lui Whistler la vremea apariției sale. De gusturi în materie de artă vă las pe voi să speculați.
În vreme ce Paulette Goddard ori deja amintitul C. Grant au ales o sirenă, respectiv un pirat pentru rolurile ideale (sau dezirabile), niște opțiuni destul de lipsite de imaginație, veți fi de acord, poate, Rita Hayworth, în ciuda tuturor prejudecăților ce-o înconjurau, a mers într-o direcție neașteptată și curajoasă. Zic neașteptată fiindcă ipostaza, austeră și gravă, e departe de glamour-ul pe care-l cultiva asiduu și curajoasă fiindcă s-a expus aceluiași gen de miștouri și caterincă generat(e) de tabloul lui Whistler la vremea apariției sale. De gusturi în materie de artă vă las pe voi să speculați.
«The public reacted negatively, mostly because of its anti-Victorian simplicity during a time in England when sentimentality and flamboyant decoration were in vogue. Critics thought the painting a failed "experiment" rather than art. The Royal Academy rejected it, then grudgingly accepted it after lobbying by Sir William Boxall - but then hung the painting in an unfavorable location at its exhibition.
From the start, Whistler's Mother sparked varying reactions, including parody, ridicule, and reverence, which have continued to today. Some saw it as "the dignified feeling of old ladyhood", "a grave sentiment of mourning", or a "perfect symbol of motherhood", others employed it as a fitting vehicle for mockery. It has been satirized in endless variation in greeting cards and magazines, and by cartoon characters such as Donald Duck and Bullwinkle the Moose.» (via wiki)
Pentru a respecta adevărul istoric trebuie totuși adăugat că Ritei Hayworth i s-a făcut favoarea de a apărea și-ntr-o postură ceva mai apropiată de imaginea de divă: în articolul din acel număr a fost inclusă și o fotografie cu ea în pulover și pantaloni, sprijinindu-se de o ușă. Bonus, dacă doriți, așa cum e și ceea ce urmează (implicând tot un pictor și-un artist fotograf).
Salvador Dali, In Voluptate Mors
[photographer: Philippe Halsman/1951]
The Silence of the Lambs Poster
[unknown author/1991]
[photographer: Philippe Halsman/1951]
[unknown author/1991]
Am zoomat cât s-a putut pe craniu, de fapt pe molie, și sper că e limpede, prin racord, ce anume am urmărit. L-aș fi creditat și pe autorul posterului, un artwork de clasă fără vreun dubiu, căci ideea e genială (și ca orice trbușoară genială nu sare din prima în ochi), dar nu am reușit să aflu cine e.